laringofon definitie

9 definiții pentru laringofon

LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.
LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.
laringofón s. n., pl. laringofoáne
laringofón s. n., pl. laringofoáne
LARINGOFÓN s.n. Microfon care se aplică pe gât în dreptul laringelui, folosit de obicei în telefonia prin radio din tanc sau din avion. [< fr. laryngophone, cf. gr. larynx – laringe, phone – sunet].
LARINGOFÓN s. n. microfon care se aplică pe gât în dreptul laringelui, în telefonia prin radio din tanc, avion etc. (< fr. laryngophone)
laringofón s. n. Microfon aplicat în dreptul laringelui (utilizat mai ales în transmisiile din avion și din tanc) ◊ „(Vând) laringofon, Fram, calorifer electric.” R.l. 28 VII 78 p. 4 (din fr., engl. laryngophone, rus. laringofon; L; LTR, DTP; DEX, DN3)
LARINGOFON aparat de tipul microfonului, care se aplică pe gât, în dreptul laringelui. Vibrațiile coardelor vocale se transmit direct și nu prin intermediul aerului, ca la microfon. Laringofonul, deși nu permite captarea altor zgomote, are o fidelitate inferioară microfonului.
LARINGO- „laringe, laringian”. ◊ gr. larynx, ngos „laringe, gîtlej” > fr. laringo-, germ. id., engl. id. > rom. laringo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare a laringelui; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a laringelui; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care transformă oscilațiile laringelui în semnale electrice, utilizat în telefonia prin radio din tanc sau din avion; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în laringologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia laringelui; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramoliție a laringelui; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a laringelui; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a laringelui; ~piocel (v. pio-, v. -cel2), s. n., laringocel care conține puroi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a laringelui; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a laringelui; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de sutură a laringelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a laringelui; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical cu care se examinează laringele; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a laringelui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a laringelui; ~stroboscop (v. strobo-, v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru studiul mobilității corzilor vocale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument întrebuințat în laringotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a laringelui; ~traheotomie (v. traheo-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a părții inferioare a laringelui și a traheii; ~xeroză (v. -xeroză), s. f., uscare patologică a mucoasei laringale.

laringofon dex

Intrare: laringofon
laringofon substantiv neutru