Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru laringită

LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Inflamație a mucoasei laringelui.
laringítă s. f., g.-d. art. laringítei; pl. laringíte
laringítă s. f., pl. laringíte
LARINGÍTĂ s.f. Inflamare a mucoasei laringelui. [< fr. laryngite].
LARINGÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei laringelui. (< fr. laryngite)
LARINGÍTĂ ~e f. Stare patologică caracterizată prin inflamația acută sau cronică a laringelui. /<fr. laryngite
*laringítă f., pl. e (d. laringe). Med. Inflamațiunea laringeluĭ. Laringită difterică, un fel de difterie cu membrane false în laringe, numită și angină difterică, gușter și crup.
LARINGÍTĂ (< fr. {i}) s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei laringelui manifestată prin senzația de uscăciune, înțepături și dureri în gât, răgușeală, tuse, greutate respiratorie, uneori febră. Este provocată de factori infecțioși (în gripă, difterie, tuberculoză), toxici sau alergici.

Laringită dex online | sinonim

Laringită definitie

Intrare: laringită
laringită substantiv feminin