LÁRICE, larici, s. f. (Bot.) Zadă. [Var.: láriță s. f.] – Din it. larice, lat. larix, -cis.

LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

LÁRICE, larici, s. f. (Bot.) Zadă. [Var.: láriță s. f.] – Din it. larice, lat. larix, -cis.

LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici[1]

LÁRICE s. (BOT.; Larix decidua) zadă.[1]

LÁRICE s.f. (Bot.) Zadă. [Var. lariță s.f. / < it. larice, lat. larix, -cis].

LÁRICE s. f. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă. (< it. larice, lat. larix, -icis)

*lárice f. (lat. larix, láricis f., vgr. lárix, lárikos f.). Zeadă.

LARICE s. (BOT.; Larix decidua) zadă.

laríce, larici, s.f. – (bot.) Brad roșu, brad de vară (Larix decidua); zadă (Borza, 1968: 96). Rezervația de larice de la Coștiu (com. Rona de Sus), cu o suprafață de 0,7 ha, este zonă protejată prin L. 5/2000. – Din it. larice „zadă”, lat. larix, -cis (Scriban, DEX, MDA).

laríce, larici, s.f. – (bot.) Brad roșu, brad de vară (Larix decidua); zadă (Borza 1968: 96). Rezervația de larice de la Coștiu (com. Rona de Sus) cu o suprafață de 0,7 ha, este zonă protejată prin L. 5/2000. – Din it. larice, lat. larix, -cis (DEX).

LARIX Mill, ZADĂ, LARICE, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 10 specii de arbori înalți, monoici, rășinoși, drepți, scoarță groasă, gri la cei tineri, iar la cei maturi brună și fisurată la bază, coronament rar, răsfirat. Frunze aciculare, caduce, moi, verzi, dispuse – în smocuri de cîte 30-40, pe lujerii scurți, iar pe cei lungi, așezate izolat în spirală, toamna galbene. Flori unisexuate, cele mascule (cu numeroase stamine, fiecare cu cîte 2 saci polinici) galbene, în amenți-ovați, cele femele roșii-închis sau verzi, în amenți solitari, erecți, elipșoidale sau conice, cu, un mare număr de cârpele solzoase, 2 ovule la bază, iar mai tîrziu 2 semințe aripate; conurile la maturitate devin brune.