lapovița definitie

2 intrări

15 definiții pentru lapovița

LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.
LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., sb. lapavica.
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.
LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., scr. lapavica.
LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă amestecată cu apă. Era o lapoviță afurisită pe drumuri și vîntul hăuia ca un cîine. PAS, Z. I 176. Oameni și dobitoace au stătut sub lapoviță pînă în zori de ziuă. SADOVEANU, F. J. 431. Pe loc s-a stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două. CREANGĂ, P. 143. Pe subt atîtea tulpine surpate și în lapoviță înecate... toate cărările se făcuse nevăzute. ODOBESCU, S. III 182.
lápoviță s. f., g.-d. art. lápoviței
lapovițá vb., ind. prez. 3 lapovițeáză
lápoviță s. f., g.-d. art. lápoviței
LÁPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță.
lápoviță (-țe), s. f. – Ploaie amestecată cu zăpadă. – Mr. lăpuviță. Bg., sb. lapovica (Cihac, II, 165; Conev 38).
A LAPOVIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. /Din lapoviță
LÁPOVIȚĂ f. Precipitație atmosferică sub formă de ploaie amestecată cu zăpadă. [G.-D. lapoviței] /<bulg., sb. lapovica
lapoviță f. ploaie multă, amestecată cu grindină sau zăpadă. [Serb. LAPOVIȚA].
lápoviță f., pl. e (bg. sîrb. lapavica, id. Rudă cu hîlpav, fleșcăi, pleoscăi). Ploaĭe cu zăpadă, sloată.
LAPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță.

lapovița dex

Intrare: lapoviță
lapoviță
Intrare: lapovița
lapovița verb grupa I conjugarea a II-a