LAPIDÁRIU, lapidarii, s. n. Colecție de pietre mari sculptate sau gravate (basoreliefuri, statui, pietre de mormânt etc.); loc în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: lapidárium s. n.] – Din lat. lapidarium.

LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

LAPIDÁRIU, lapidarii, s. n. Colecție de pietre mari sculptate sau gravate (basoreliefuri, statui, pietre de mormânt etc.); loc în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: lapidárium s. n.] – Din lat. lapidarium.

LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

lapidáriu [riu pron. riu] s. n., art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (-ri-i-)

lapidáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (sil. -ri-i-)

LAPIDÁRIU s.n. 1. Colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecție. 2. (În evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. [Pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium].

LAPIDÁRIUM s.n. v. lapidariu.

LAPIDÁRIU s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. 2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium)

LAPIDÁRIU ~i n. 1) Colecție de pietre mari, sculptate sau gravate. 2) Loc unde se păstrează asemenea colecție. [Sil. la-pi-da-riu] /<lat. lapidarium