Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru lapidare

LAPID├ü, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca ├«n cineva cu pietre (ca pedeaps─â sau ca r─âzbunare). ÔÇô Din fr. lapider, lat. lapidare.
LAPID├üR, -─é, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscrip╚Ťii, ornamente) S─âpat ├«n piatr─â. 2. (Despre stil, vorbire) Care evoc─â prin concizie (╚Öi vigoare) stilul inscrip╚Ťiilor latine; laconic, scurt, concis. ÔÇô Din fr. lapidaire.
LAPID├üRE, lapid─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a lapida ╚Öi rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. ÔÇô V. lapida.
LAPID├ü, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca ├«n cineva cu pietre (ca pedeaps─â sau ca r─âzbunare). ÔÇô Din fr. lapider, lat. lapidare.
LAPID├üR, -─é, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscrip╚Ťii, ornamente) S─âpat ├«n piatr─â. 2. (Despre stil, vorbire) Care evoc─â prin concizie (╚Öi vigoare) stilul inscrip╚Ťiilor latine; laconic, scurt, concis. ÔÇô Din fr. lapidaire.
LAPID├üRE, lapid─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a lapida ╚Öi rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. ÔÇô V. lapida.
LAPID├ü, lapidez, vb. I. Tranz. A arunca cu pietre ├«n cineva (ca pedeaps─â sau ca r─âzbunare), a ucide prin lovituri de pietre. (Fig.) Broa╚Ötele seme╚Ťe c├«ntau cu glasuri multe... P─ârea c─â lapideaz─â t─âcerea nop╚Ťii calme O grindin─â de note zv├«rlite ├«n v─âzduh. TOP├ÄRCEANU, B. 37.
LAPID├üR, -─é, lapidari, -e, adj. 1. (Despre stil, exprimare) Scurt, concis. V. sobru. Acolo este tipograful care, ├«n primul t─âu poem, ╚Üi-a mutilat trei strofe lapidare. TOP├ÄRCEANU, B. 98. Patru vorbe lapidare, ├«n cari se ├«nchidea tot eul lui. ANGHEL, PR. 52. 2. (Livresc, despre inscrip╚Ťii, ornamente) S─âpat ├«n piatr─â.
lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză
lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre
*lapidáre (livr.) s. f., g.-d. art. lapidắrii; pl. lapidắri
lapid├í vb., ind. prez. 1 sg. lapid├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. lapide├íz─â
lapidár adj. m., pl. lapidári; f. sg. lapidáră, pl. lapidáre
lapidáre s. f., pl. lapidări
LAPIDÁR adj. v. concis.
Lapidar Ôëá restr├óns, str├óns
LAPID├ü vb. I. tr. A lovi, a omor├« cu pietre (pe cineva). / < fr. lapider, cf. lat. lapidare < lapis ÔÇô piatr─â].
LAPID├üR, -─é adj. 1. (Liv.; despre inscrip╚Ťii) Gravat ├«n piatr─â. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscrip╚Ťii). [Cf. fr. lapidaire].
LAPID├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a lapida ╚Öi rezultatul ei; lovire, omor├óre cu pietre; lapida╚Ťie. [< lapida].
LAPIDÁ vb. tr. a arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau răzbunare): a ucide cu pietre (pe cineva). (< fr. lapider, lat. lapidare)
LAPID├üR, -─é adj. 1. de piatr─â. 2. (despre inscrip╚Ťii) gravat ├«n piatr─â. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius)
A LAPID├ü ~├ęz tranz. livr. (persoane) A omor├« prin lovituri de pietre (drept pedeaps─â sau ca r─âzbunare). /<fr. lapider, lat. lapidare
LAPID├üR1 ~─â (~i, ~e) 1) (despre inscrip╚Ťii, ornamente) Care este cioplit ├«n piatr─â; gravat ├«n piatr─â. 2) (despre formule, expresii, stil, vorbire) Care const─â din pu╚Ťine cuvinte; concis; laconic; succint. /<fr. lapidaire, lat. lapidarius.
LAPID├üR2 ~i m. Meseria╚Ö specializat ├«n prelucrarea pietrelor scumpe (cu excep╚Ťia diamantelor). /<fr. lapidaire, lat. lapidarius
lapidà v. a ucide cu pietre.
lapidar a. propriu inscrip╚Ťiunilor s─âpate ├«n piatr─â: stil lapidar, conciz, ferm ╚Öi maiestos.
*lapid├ír, -─â adj. (lat. lapidarius, d. lapis, l├ípidis, peatr─â). Relativ la petre. Stil lapidar, stil propri┼ş inscrip╚Ťiunilor s─âpate pe peatr─â (marmur─â, bronz ╚Ö. a.). Fig. Concis, ferm ╚Öi ma─şestuos. Adv. ├Än mod lapidar. Subst. Lucr─âtor (╚Ölefuitor) de diamante.
*lapida╚Ťi├║ne f. (lat. lapid├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a fi lapidat: lapida╚Ťiunea sf├«ntulu─ş ╚śtefan. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*lapid├ęz v. tr. (lat. l├ípido, -├íre. V. lep─âd). Ucid cu lovitur─ş de petre.
LAPIDAR adj. concentrat, concis, laconic, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (Stil ~; exprimare ~.)
LAPIDÁR, -Ă adj. (cf. fr. lapidaire): în sintagmele exprimare lapidară, stil lapidar și vorbire lapidară (v.).

Lapidare dex online | sinonim

Lapidare definitie

Intrare: lapida
lapida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: lapidare
lapidare substantiv feminin
Intrare: lapidar
lapidar adjectiv