LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. A arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau ca răzbunare), a ucide prin lovituri de pietre. (Fig.) Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe... Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvîrlite în văzduh. TOPÎRCEANU, B. 37.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre stil, exprimare) Scurt, concis. V. sobru. Acolo este tipograful care, în primul tău poem, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Patru vorbe lapidare, în cari se închidea tot eul lui. ANGHEL, PR. 52. 2. (Livresc, despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră.

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

*lapidáre (livr.) s. f., g.-d. art. lapidắrii; pl. lapidắri

lapidá vb., ind. prez. 1 sg. lapidéz, 3 sg. și pl. lapideáză

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. sg. lapidáră, pl. lapidáre

lapidáre s. f., pl. lapidări

LAPIDÁR adj. v. concis.

Lapidar ≠ restrâns, strâns

LAPIDÁ vb. I. tr. A lovi, a omorî cu pietre (pe cineva). / < fr. lapider, cf. lat. lapidare < lapis – piatră].

LAPIDÁR, -Ă adj. 1. (Liv.; despre inscripții) Gravat în piatră. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscripții). [Cf. fr. lapidaire].

LAPIDÁRE s.f. Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire, omorâre cu pietre; lapidație. [< lapida].

LAPIDÁ vb. tr. a arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau răzbunare): a ucide cu pietre (pe cineva). (< fr. lapider, lat. lapidare)

LAPIDÁR, -Ă adj. 1. de piatră. 2. (despre inscripții) gravat în piatră. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius)

A LAPIDÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A omorî prin lovituri de pietre (drept pedeapsă sau ca răzbunare). /<fr. lapider, lat. lapidare

LAPIDÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre inscripții, ornamente) Care este cioplit în piatră; gravat în piatră. 2) (despre formule, expresii, stil, vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; laconic; succint. /<fr. lapidaire, lat. lapidarius.

LAPIDÁR2 ~i m. Meseriaș specializat în prelucrarea pietrelor scumpe (cu excepția diamantelor). /<fr. lapidaire, lat. lapidarius

lapidà v. a ucide cu pietre.

lapidar a. propriu inscripțiunilor săpate în piatră: stil lapidar, conciz, ferm și maiestos.

*lapidár, -ă adj. (lat. lapidarius, d. lapis, lápidis, peatră). Relativ la petre. Stil lapidar, stil propriŭ inscripțiunilor săpate pe peatră (marmură, bronz ș. a.). Fig. Concis, ferm și maĭestuos. Adv. În mod lapidar. Subst. Lucrător (șlefuitor) de diamante.

*lapidațiúne f. (lat. lapidátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a fi lapidat: lapidațiunea sfîntuluĭ Ștefan. – Și -áție și -áre.

*lapidéz v. tr. (lat. lápido, -áre. V. lepăd). Ucid cu loviturĭ de petre.

LAPIDAR adj. concentrat, concis, laconic, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (Stil ~; exprimare ~.)

LAPIDÁR, -Ă adj. (cf. fr. lapidaire): în sintagmele exprimare lapidară, stil lapidar și vorbire lapidară (v.).