LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din fr. lanthane.

LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din fr. lanthane.

lantán s. n.; simb. La

lantán s. n., simb. La

LANTÁN s.n. Element chimic metalic, cap de serie din familia pământurilor rare. [< fr. lanthane].

LANTÁN s. n. element chimic metalic, cap de serie din grupa lantanidelor. (< fr. lanthane)

LANTÁN n. Metal de culoare argintie, maleabil și ductil, din care se face sârmă subțire și foi fine. /<fr. lanthane

*lantán n. (d. vgr. lantháno, îs ascuns; fiind1 n’a putut fi ușor descoperit la primele cercetărĭ). Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomică de 139.[1]

La, Simbol chimic pentru lantan.

LANTÁN (< fr. {i}; {s} gr. lanthano „a fi ascuns”) s. n. Element chimic (La; nr. at. 57, m. at. 138,91) din grupa pământurilor rare. Formează combinații în starea de valență 3. În diferite combinații se folosește la fabricarea sticlelor optice și la construirea laserilor. A fost descoperit (1839) și izolat de Carl G. Mosander.