LÁNDTAG s. n. Nume dat unor adunări sau organe reprezentative ori legislative dintr-un land. – Cuv. germ.

LÁNDTAG s. n. Nume dat unor adunări sau organe reprezentative ori legislative dintr-un land. – Cuv. germ.

Lándtag (Land-tag) s. propriu n.

Lándtag s. pr. n. (sil. mf. land-)

LÁNDTAG s.n. 1. (În evul mediu) Adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane. 2. (În Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) Organul reprezentativ al puterii. 3. (În R. F. Germania și Austria) Organul legislativ suprem al landurilor; dietă. 4. Parlamentul în Liechtenstein. [< germ. Landtag].

LÁNDTAG s. n. 1. (în evul mediu) adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane. 2. (în Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) organul reprezentativ al puterii. 3. (în Germania și Austria) organul legislativ suprem al landurilor; dietă. 4. parlamentul în Liechtenstein. (< germ. Landtag)

Lándtag s. n. În Germania și Austria, organul legislativ al landului, parlamentul local ◊ „Rezultatele alegerilor desfășurate duminică pentru desemnarea deputaților din Landtagul (parlamentul local) din landul Saar, din R.F.G., arată că victoria a fost obținută de Partidul Social-Democrat [...]” I.B. 11 III 85 p. 8 (din germ. Landtag; DN3)