LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu. – Din fr. landgrave.

LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe german în evul mediu. – Din fr. landgrave.

lándgraf (land-graf) s. m., pl. lándgrafi

lándgraf s. m. (sil. mf. land-), pl. lándgrafi

LANDGRÁF s.m. Titlu dat unora dintre vechii principi germani. [< germ. Landgraf, cf. Land – țară, Graf – conte].

LANDGRÁF s. m. titlu dat unui principe german din evul mediu; magistrat care răspundea în fața justiției în numele împăratului. (< germ. Landgraf)

lándgraf (landgráfi), s. m. – Titlu de principe german. – Var. landgrav. Germ. Landgraf. – Der. landgraviat, s. n. (domeniul landgrafului).

*lándgrav m. (fr. landgrave, d. germ. landgraf, d. land, țară, și graf, conte). Titlu dat unor principĭ suveranĭ în Germania, cum era, de ex., în Hessa-Cassel. Odinioară, judecător care judeca în numele împăratuluĭ Germaniiĭ.