landau definitie

4 definiții pentru landau

LANDÁU s.n. v. landou.
landau n. trăsură cu patru roate și pe arcuri, a cării parte de sus e formată din două foale ce se îndoaie după plac.
LANDAU, Edmund (1877-1938), matematician german. Contribuții la teoria numerelor și a funcțiilor. A introdus un sistem de simboluri pentru a exprima relația dintre două funcții f și g în jurul unui punct comun a (simbolurile lui L.).
LANDAU, Lev Davidovici (1908-1968), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. Specialist în fizică teoretică și magnetism, a emis, independent de L. Néel, ipoteza câmpului magnetic molecular negativ (1933). Contribuții la teoria particulelor elementare (teoria neutrinului), în mecanica cuantică și fizica corpului solid; a pus bazele hidrodinamicii cuantice (teoria superfluidității heliului lichid). Premiul Nobel pentru fizică (1962).

landau dex

Intrare: landau
landau