LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

lándșaft s. n. (sil. mf. land-), pl. lándșafturi

LÁNDȘAFT s. (GEOGR.) peisaj.

LÁNDȘAFT s.n. (Geol.) Porțiune din învelișul geografic care posedă trăsături proprii diferite de cele ale porțiunilor învecinate. [< germ. Landschaft].

LÁNDȘAFT s. n. porțiune din învelișul geosferic care posedă trăsături proprii, diferite de cele ale porțiunilor învecinate. (< germ. Landschaft)

LÁNDȘAFT ~uri n. Porțiune de suprafață terestră cu proprietăți și aspect specific; formă de relief. /<germ. Landschaft

LANDȘAFT s. (GEOGR.) peisaj.

LANDȘÁFT (< germ.) s. n. Porțiune din învelișul geosferic care posedă trăsături proprii, diferite de la cele ale porțiunilor învecinate de care este despărțită prin limite naturale; se caracterizează printr-o anumită formă a interacțiunii dintre relief, climă, ape, soluri, vegetație, faună și activitatea omului; peisaj geografic.