Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru landă

LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine fixe sau mobile, nefertile.
lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde
lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde
LÁNDĂ s.f. (Geol.) Șes de pe țărmurile atlantice, format din nisipuri neproductive, fixe sau zburătoare. [< fr. lande, cf. celt. landa].
LÁNDĂ s. f. șes de pe țărmurile atlantice, din nisipuri neproductive. (< fr. lande)

Landă dex online | sinonim

Landă definitie

Intrare: landă
landă substantiv feminin