Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru lanțetă

LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.
LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.
LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical avînd o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite și care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument de metal cu care se netezesc și se rectifică formele de turnare în turnătoriile de metal.
lanțétă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțétei; pl. lanțéte
lanțétă s. f., pl. lanțéte
LANȚÉTĂ s. (MED.) (turcism înv.) nișter.
LANȚÉTĂ s.f. 1. Lamă plată și foarte ascuțită, folosită ca instrument chirurgical pentru vaccinări, incizii etc. 2. Unealtă folosită în turnătorie la repararea formelor. [Pl. -te, var. lansetă s.f. / < fr. lancette, germ. Lanzette].
LANȚÉTĂ s. f. 1. lamă plată și foarte ascuțită, instrument pentru vaccinări, incizii etc. 2. unealtă dintr-o tijă cu capetele în formă de lopățică, la repararea formelor în turnătorie. 3. fiecare dintre fulgii lungi și subțiri, viu colorați, din jurul gâtului și de pe spate, la unele păsări. (< germ. Lanzette, fr. lancette)
LANȚÉTĂ ~e f. 1) Instrument chirurgical constând dintr-o lamă cu două tăișuri, folosit la vaccinări, incizii etc. 2) Unealtă în formă de lopată mică, folosită pentru nivelarea și netezirea formelor într-o turnătorie. /<germ. Lanzette, fr. lancette
lanțetă f. instrument de chirurgie spre a deschide o rană, a tăia un abces, etc. (fr. lancette).
*lanțétă f., pl. e (ngr. lantsétta, d. it. lancetta, dim. d. lancia, lance; fr. lancette, germ. lanzette, rus. lancét. Cp. cu clistir, rețetă). Cuțit chirurgic (stricnea, sîmcea) care servește la deschis o vînă, la vaccinat, la tăĭat un buboĭ ș. a. V. nișter, scarificator.
LANȚE s. (MED.) (turcism înv.) nișter.

Lanțetă dex online | sinonim

Lanțetă definitie

Intrare: lanțetă
lanțetă substantiv feminin