LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

LAN, lanuri, s. n. Cîmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); p. ext. plantele semănate pe acel cîmp. Îmi vine să mă culc pe lutul reavăn Și să ascult cum lanurile cresc Bogate din ogorul rominesc. BENIUC, V. 55. Valurile verzi de grîie legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lîngă limanuri. EMINESCU, O. I 144. Acolo-i lanu de popușoi. ALECSANDRI, T. I 251. ◊ Fig. Lan de nădejdi – culcat de vînt. TOMA, C. V. 235. Avea Ileana ochi din soare Și galben păr, un lan de grîu. COȘBUC, P. I 122.

lan s. n., pl. lánuri

lan s. n., pl. lánuri

LAN s. 1. holdă, ogor. (Un ~ de secară.) 2. (la pl.) grâne (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)

LAN- Element prim de compunere savantă cu sensul de „lână”. [Var. lani-, lano-. / < it., fr. lani, cf. lat. lana].

lan (lánuri), s. n. – 1. Lanț, cablu. – 2. Semănătură, pămînt arabil. Sl. (pol., rut., rus.) lan „lanț” (Cihac, II, 165; Tiktin; DAR); pentru sensul al doilea, cf. curea, funie, prăjină, lanț. Cf. lanț.

LAN ~uri n. 1) Teren agricol semănat cu același fel de plante (de obicei, cereale); holdă. 2) Plante care cresc pe un astfel de teren agricol. Un ~ de grâu. /<ucr., pol. lan

lan n. Mold. câmp mare semănat, ogor întins: lanul lung și verde cu grâul răsărit Al. [Pol. LAN].

lan n., pl. urĭ (vgerm. *lann, land, țară, regiune rurală, de unde și rut. rus. lan, pol. lan, ceh. lán, pl. lany, cîmpurĭ. Cp. cu ban. V. și Bern. 1, 705). Holdă, ogor întins: un lan de grîŭ.

LAN s. 1. holdă. (Un ~ de rapiță.) 2. (la pl.) grîne (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)