LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

LAMPAGÍU, lampagii, s. m. Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (Astăzi rar) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi. Felinarele cu gaz aerian... lampagiii le aprindeau cu prăjinile lor cu cîte o luminiță în vîrf. I. BOTEZ, ȘC. 29.

lampagíu (înv.) s. m., art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii (-gi-ii)

lampagíu s. m., art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii

LAMPAGÍU s. (înv.) fanaragiu.

lampagiu m. lampist.

lampagíŭ m. (d. lampă saŭ turc. lampağy). Fanaragiŭ, lampist. Vînzător de lampe, lampist.

LAMPAGIU s. (înv.) fanaragiu.