lampadar definitie

13 definiții pentru lampadar

LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Stîlp de lemn, de metal sau de piatră, care susține una sau mai multe lămpi și care este folosit mai ales în grădini, parcuri etc. [Scara] e păzită, în dreapta și în stînga, de doi lei de lemn de nuc... care se sprijină fiecare... de trunchiul răsucit al unui lampadar de bronz cu cinci ramuri de sfeșnice. CAMIL PETRESCU, O. II 401.
lampadár s. n., pl. lampadáre
lampadár s. n., pl. lampadáre
LAMPADÁR s.n. Suport vertical cu picioare, care susține una sau mai multe lămpi. [< fr. lampadaire].
LAMPADÁR s. n. suport vertical care susține una sau mai multe lămpi. (< fr. lampadaire, it. lampadario)
LAMPADÁR ~e n. Suport vertical pe care sunt montate una sau mai multe lămpi. /<fr. lampadaire, it. lampadario
lampadar m. un fel de candelabru pe care s’așează lămpi.
*lampadár n., pl. e și -áriŭ n. (lat. lampadarium). Rar. Suport vertical destinat să susție una saŭ maĭ multe lampe.
lampadar (< gr. λαμπαδάριος), cel care avea grijă de aprinderea lumânărilor, candelor sau a lampadarelor la Sf. Sofia din Constantinopol. Totodată avea și funcția de cântăreț II (sl. ftoripsalt sau gr. deuterospsaltes). Preceda funcția de protopsalt* și pe aceea de domestic*.
LAMPADAR (< fr.) s. n. 1. Stâlp pe care sunt fixate una sau mai multe lămpi, utilizat la iluminatul străzilor, grădinilor, parcurilor etc. 2. Mijloc de iluminat construit dintr-un complex de elemente, legate de un suport vertical. Folosit încă din Antichitatea romană, a cunoscut o continuă evoluție în privința formei și a materialului din care era făcut: de la cele mai simple forme și materialul (lemnul), până la la l. grandioase, monumentale, în formă de cruce sau circulare, din bronz sau fier bătut, cu motive florale sau figurative (în perioada gotică și renascentistă), ulterior pictate, aurite, împodobite cu ghirlande de flori (în perioada barocă). L. de sticlă ajunge la modă în sec. 18 (arta venețienilor devenind celebră în acest sens), perioadă în care este destul de răspândit și l. din majolică sau porțelan. O dată cu sec. 19, forma și structura l. se modifică radical datorită folosirii gazului de iluminat și, ulterior, a curentului electric.
lampadár, lampadare s. n. și m. 1. S. n. Suport vertical care susține una sau mai multe lămpi sau becuri. 2. S. m. Purtător de sfeștnice și de lumânări în biserică la vechii creștini. – Din gr. lampadoroi, fr. lampadaire.

lampadar dex

Intrare: lampadar
lampadar substantiv neutru