laminare definitie

3 intrări

26 definiții pentru laminare

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat1. – V. lamina.
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat1. – V. lamina.
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid să curgă printr-o secțiune mai strîmtă decît aceea a restului conductei prin care se face curgerea.
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. (Numai în expr.) Curgere laminară = curgere a unui fluid în care particulele alunecă una față de cealaltă în straturi paralele cu direcția curgerii.
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina.
laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză
laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre
lamináre s. f., g.-d. art. laminắrii; pl. laminắri
laminá vb., ind. prez. 1 sg. laminéz, 3 sg. și pl. lamineáză
laminár adj. m., pl. laminári; f. sg. lamináră, pl. lamináre
lamináre s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări
LAMINÁRE s. (IND.) laminat.
LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].
LAMINÁR, -Ă adj. Compus din lamele paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. [Cf. fr. laminaire].
LAMINÁRE s.f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminaj; laminat. [< lamina].
LAMINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)
LAMINÁR, -Ă adj. alcătuit din lamele sau straturi paralele. ♦ curgere ~ă = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. (< fr. laminaire)
LAMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a lamina; laminaj (1); laminat. 2. metodă de restaurare prin placarea ambelor părți ale unei file-document cu folii sintetice transparente. (< lamina)
A LAMINÁ ~éz tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer
LAMINÁR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din lamele sau din straturi paralele. /<fr. laminaire
*laminéz v. tr. (d. lat. lámina, lamă; fr. laminer). Supțiez pin laminator.
LAMINARE s. (TEHN.) laminat.

laminare dex

Intrare: lamina
lamina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: laminare
laminare substantiv feminin
Intrare: laminar
laminar adjectiv