LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid să curgă printr-o secțiune mai strîmtă decît aceea a restului conductei prin care se face curgerea.

LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. (Numai în expr.) Curgere laminară = curgere a unui fluid în care particulele alunecă una față de cealaltă în straturi paralele cu direcția curgerii.

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminá vb., ind. prez. 1 sg. laminéz, 3 sg. și pl. lamineáză

laminár adj. m., pl. laminári; f. sg. lamináră, pl. lamináre

LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].

LAMINÁR, -Ă adj. Compus din lamele paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. [Cf. fr. laminaire].

LAMINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)

LAMINÁR, -Ă adj. alcătuit din lamele sau straturi paralele. ♦ curgere ~ă = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. (< fr. laminaire)

A LAMINÁ ~éz tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer

LAMINÁR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din lamele sau din straturi paralele. /<fr. laminaire

*laminéz v. tr. (d. lat. lámina, lamă; fr. laminer). Supțiez pin laminator.

curgere laminară, (engl.= laminar flow) mișcare liniară pe trasee paralele a particulelor de lichid în int. unui curent cu viteză foarte mică, ce se deplasează pe un substrat neted; în natură c. l. se întâlnește la unele ape subterane sau în patul albiilor, la vărsarea fluviilor în mare. V. și curgere turbulentă.

laminară, structură ∼, (engl.= laminar, ~ structure), 1 (petrogr.), în ș. crist., alternanță de lamine milimetrice alcătuite, în principal, din cuarț și albit, pe de o parte, și din clorit, epidot și sericit, pe de altă parte. Este caracteristică rocilor metamorfice ce aparțin faciesului șist. verzi; 2 (sedim.) structura specifică rocilor sedimentare fin stratificate (ex. argile, marne, stromatolite etc.) (G.P., N.A.)