Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru lamin─â

LAMIN├ü, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (├«n special un metal) prin deformare plastic─â, cu ajutorul laminorului. 2. A ├«ntinde, a paraleliza ╚Öi a omogeniza cu laminorul fibrele textile ├«n procesul de filare ├«n vederea toarcerii lor. 3. A reduce sec╚Ťiunea de curgere a unui fluid. ÔÇô Din fr. laminer.
LAM├ŹN─é, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat sub╚Ťire care face parte din structura unei forma╚Ťiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp ├«n form─â de lam─â sau de fir. ÔÇô Din lat., engl. lamina.
LAMIN├ü, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (├«n special un metal) prin deformare plastic─â, cu ajutorul laminorului. 2. A ├«ntinde, a paraleliza ╚Öi a omogeniza cu laminorul fibrele textile ├«n procesul de filare ├«n vederea toarcerii lor. 3. A reduce sec╚Ťiunea de curgere a unui fluid. ÔÇô Din fr. laminer.
LAM├ŹN─é, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat sub╚Ťire care face parte din structura unei forma╚Ťiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp ├«n form─â de lam─â sau de fir. ÔÇô Din lat., engl. lamina.
LAMIN├ü, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (├«n special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A ├«ntinde, a paraleliza ╚Öi a omogeniza cu laminorul fibrele textile ├«n procesul de filare ├«n vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid s─â curg─â printr-o sec╚Ťiune mai str├«mt─â dec├«t aceea a restului conductei prin care se face curgerea.
laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză
lam├şn─â s. f., g.-d. art. lam├şnei, pl. lam├şne
lamin├í vb., ind. prez. 1 sg. lamin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. lamine├íz─â
lam├şn─â s. f., g.-d. art. lam├şnei; pl. lam├şne
LAM├ŹN─é s. v. limb.
LAMIN├ü vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A sub╚Ťia ╚Öi a omogeniza fibrele textile. 3. A ├«ngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].
LAM├ŹN─é s.f. 1. (Bot.) Partea l─â╚Ťit─â a unei frunze; limb. 2. Strat sub╚Ťire care face parte din structura unei forma╚Ťii anatomice. [Cf. it., lat. lamina].
LAMIN├ü vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a sub╚Ťia ╚Öi a omogeniza fibrele textile. 3. a ├«ngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)
LAM├ŹN─é s. f. 1. limb (1). 2. strat sub╚Ťire din structura unei forma╚Ťii anatomice. 3. (tehn.) corp ├«n form─â de lam─â sau de fir. (< it., lat., engl. lamina)
A LAMIN├ü ~├ęz tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face s─â curg─â printr-o sec╚Ťiune special amenajat─â. 3) (fibre textile) A sub╚Ťia ╚Öi a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer
*lamin├ęz v. tr. (d. lat. l├ímina, lam─â; fr. laminer). Sup╚Ťiez pin laminator.
LAMIN─é s. (BOT.) limb. (~ unei frunze.)

Lamin─â dex online | sinonim

Lamin─â definitie

Intrare: lamin─â
lamin─â substantiv feminin
Intrare: lamina
lamina verb grupa I conjugarea a II-a