Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru lamentare

LAMENT├ü, lamentez, vb. I. Refl. A se pl├ónge (├«n mod zgomotos ╚Öi adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se t├óngui, a se jeli. ÔÇô Din fr. lamenter, lat. lamentari.
LAMENT├üRE, lament─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se lamenta ╚Öi rezultatul ei; t├ónguire, v─âic─âreal─â, lamenta╚Ťie. ÔÇô V. lamenta.
LAMENT├ü, lamentez, vb. I. Refl. A se pl├ónge (├«n mod zgomotos ╚Öi adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se t├óngui, a se jeli. ÔÇô Din fr. lamenter, lat. lamentari.
LAMENT├üRE, lament─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se lamenta ╚Öi rezultatul ei; t├ónguire, v─âic─âreal─â, lamenta╚Ťie. ÔÇô V. lamenta.
LAMENT├ü, lamentez, vb. I. Refl. A se pl├«nge tare, a se t├«ngui, a se v─âic─âri, a se jeli. Croi╚Ťi un univers de sisteme rigide, la care a╚Ťi vrea s─â se supun─â natura, ╚Öi c├«nd natura nu se supune, v─â mira╚Ťi, v─â lamenta╚Ťi ╚Öi v─â revolta╚Ťi. C. PETRESCU, ├Ä. II 88. A se lamenta cineva de cele trecute este o perdere de timp. GHICA, A. 48.
LAMENT├üRE, lament─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se lamenta ╚Öi rezultatul ei; t├«nguire, v─âic─âreal─â, lamenta╚Ťie. ╚śi pe urm─â rug─âmin╚Ťi, lament─âri, jur─âminte, plec─âciuni. BOGZA, A. ├Ä. 530. Moartea lui timpurie la Palermo, ├«n Sicilia, a fost, la noi, deseori prilej de lament─âri lirice. SADOVEANU, E. 53.
lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză
lamentáre s. f., g.-d. art. lamentắrii; pl. lamentắri
lament├í vb., ind. prez. 1 sg. lament├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. lamente├íz─â
lamentáre s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
LAMENTÁ vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi.
LAMENTÁRE s. v. văitat.
LAMENTÁ vb. I. refl. A se tângui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].
LAMENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a se lamenta ╚Öi rezultatul ei; lamenta╚Ťie, jeluire. [< lamenta].
LAMENTÁ vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)
A SE LAMENT├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi exprima nemul╚Ťumirea, suferin╚Ťa, durerea prin cuvinte; a se v─âic─âri; a se t├óngui. /<fr. lamenter, lat. lamentari
lamentá v. a plânge gemând.
lamentare f. plângere cu gemete și strigăte.
*lamenta╚Ťi├║ne f. (lat. lament├ítio, -├│nis). Va─şet, j─âlire: lamenta╚Ťiunile lu─ş ─Čeremia. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*lament├ęz (m─â) v. refl. (lat. pop. lamentare, clasic -├íri, d. lamentum, va─şet). M─â va─şet, m─â t├«ngu─şesc, m─â j─âlesc.
LAMENTA vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se tîngui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.) 3. a (se) scînci, a se sclifosi, a se smiorcăi. (Nu te mai ~ atîta!)
LAMENTARE s. boceal─â, bocire, bocit, c─âinare, jelire, jelit, jeluire, lamenta╚Ťie, pl├«ngere, pl├«ns, t├«nguial─â, t├«nguire, t├«nguit, v─âitare, v─âitat, v─âit─âtur─â, (pop., fam. ╚Öi peior.) v─âic─âreal─â, (pop.) jeluial─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ol─âl─âire, (reg.) v─âierare, v─âierat, (├«nv.) obidire, olec─âire. (O ~ inutil─â.)
LAMENTARE. Subst. Lamentare, lamenta╚Ťie (rar), deplora╚Ťie (rar); boceal─â, bocet, bocit, bocire, ieremiad─â (livr.), jelanie, jelire, jelit, jeluial─â, jeluire, pl├«ngere, pl├«ns, pl├«nset, pl├«nsoare, t├«nguial─â, t├«nguire, t├«nguit, vaiet, v─âitare, v─âit─âtur─â, v─âic─âreal─â (pop. ╚Öi fam.), vaic─âr (reg.), vaier, v─âierare (reg.), c─âinare. Bocitoare, jeluitoare, pl├«ng─âtoare (reg.), prefice (rar). Adj. Bocitor, jelitor, jeluitor, pl├«ng─âcios, pl├«ng─âre╚Ť, pl├«ng─âtor, t├«nguitor, t├«nguios, v─âit─âre╚Ť (rar), v─âit─âtor (rar). De pl├«ns, lamentabil, deplorabil, jalnic. Vb. A se lamenta, a (se) boci, a se jeli, a se jelui, a se pl├«nge, a se t├«ngui, a se v─âita, a se v─âic─âri (pop. ╚Öi fam.), a se v─âiera (reg.), a se c─âina. A depl├«nge, a deplora (rar), a boci, a jeli, a pl├«nge, a t├«ngui, a v─âita, a c─âina. V. durere, mil─â, pl├«ns, regret, triste╚Ťe.

Lamentare dex online | sinonim

Lamentare definitie

Intrare: lamenta
lamenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: lamentare
lamentare substantiv feminin