LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. sg. lamelifórmă, pl. lamelifórme

LAMELIFÓRM, -Ă adj. În formă de lamelă. [< fr. lamelliforme].

LAMELIFÓRM, -Ă adj. 1. în formă de lamelă. 2. (despre roci) dispus în straturi subțiri. (< fr. lamelliforme)

LAMELIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care are forma unei lamele. /<fr. lamelliforme

LAMELI- „lamelă, membrană, lamelar, lamelat”. ◊ L. lamella „lamă mică” > fr. lamelli-, engl. id. > rom. lameli-. □ ~corn (v. -corn), adj., (despre insecte) care are antenele terminate prin prelungiri lamelare; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) prevăzut cu lamele; ~form (v. -form), adj., 1. În formă de prelungire lamelară. 2. (Despre roci) Dispus în straturi subțiri; ~rostre (v. -rostru), s. f. pl., subordin de păsări palmipede, al căror cioc este acoperit de o membrană lamelată.