Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru lamberti

LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.
lambért s. m., pl. lambérți; simb. la
lambért s. m., pl. lambérți; simb. la
LAMBÉRT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm2 din suprafața ei. [< fr. lambert, cf. Lambert – fizician german].
LAMBÉRT s. m. unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm2 din suprafața ei. (< fr. lambert)
LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician și filozof german de origine elvețiană. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel Mare (din 1764). Unul dintre întemeietorii fotometriei („Fotometria”) și ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formulând cele două principii fundamentale ale acesteia (Legile lui L.), pe care a aplicat-o în domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), și, alături de Leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanți ai raționalismului german. A demonstrat iraționalitatea numărului π (1768). Contribuții în astronomie privind orbitele cometelor și formarea Universului. În cinstea sa, o unitate de măsură a strălucirii îi poartă numele.
LAMBERT, ghețar în E Antarcticei; 450 km lungime (cel mai lung din lume); 30-120 km lățime; 20 mii km2. Se termină în ghețarul de șelf Amery din Oc. Indian.
LAMBERT (< fr., germ. {i}; {s} n. pr. J.H. Lambert) s. m. Unitate de măsură a strălucirii (simbol: La), în afara sistemului internațional (SI), egală cu 1/π Cd/cm2 (candelă pe cm2).
LAMBERT (c. 635-c. 706), teolog german. Episcop de Maastricht. S-a consacrat luptei împotriva cultelor păgâne existente în regiune. Asasinat la Liège. Canonizat. Comemorat la 27 aug. și 17 sept.
LAMBERTI, Niccolò (zis il Pela) (1370-1451), sculptor și arhitect italian. A cultivat neoclasicismul gotic, caracteristic sculpturii florentine de la sfârșitul sec. 13. Și-a desfășurat activitatea mai întâi la Florența („Sfântul Luca”, „Sfântul Marcu”), apoi la Veneția („Sfântul Marcu venerat de îngeri”, unele dintre statuile aflate în planul superior al bisericii San Marco), unde se afirmă și ca arhitect (i se atribuie altarul din Palatul Ducal).

Lamberti dex online | sinonim

Lamberti definitie

Intrare: lambert
lambert substantiv masculin
Intrare: lamberti
lamberti