Dicționare ale limbii române
LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
lambár s. n., pl. lambáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
lambár s. n., pl. lambáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
LAMBÁR s. 1. v. ciubuc. 2. v. lambă.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
lămbar n. 1. fierul dela capătul osiei; 2. rândea de scos lambe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
LAMBAR s. (TEHN.) 1. ciubuc, ciubucar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ al zidarului.) 2. lamba, lămbuitor, (reg.) scobitor. (~ al dulgherului.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink