LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.

lambár s. n., pl. lambáre

lambár s. n., pl. lambáre

LAMBÁR s. 1. v. ciubuc. 2. v. lambă.

lămbar n. 1. fierul dela capătul osiei; 2. rândea de scos lambe.

LAMBAR s. (TEHN.) 1. ciubuc, ciubucar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ al zidarului.) 2. lamba, lămbuitor, (reg.) scobitor. (~ al dulgherului.)