LAMÁ2, lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama2.

LAMÁ2, lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama2.

LAMÁ2, lamez, vb. I. Tranz. A găuri un material sau a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă cu muchia ascuțită și care se rotește în jurul unui ax perpendicular pe această muchie și dispus în planul ei.

LAMÁ vb. I. tr. A găuri un material sau a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. [< lamă].

LAMÁRE s.f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. [< lama].

LAMÁ2 vb. tr. (tehn.) a găuri un material, a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. (< fr. lamer)