lalopatíe s. f., art. lalopatía, g.-d. lalopatíi, art. lalopatíei

lalopatíe s. f., art. lalopatía, g.-d. lalopatíi, art. lalopatíei

LALOPATÍE s.f. Tulburare a vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. lalopathie, cf. gr. lalein – a vorbi, pathos – suferință].

LALOPATÍE s. f. logopatie. (< fr. lalopathie)

LALOPATÍE f. Stare patologică constând în tulburarea vorbirii. /<fr. lalopathie

LALO- „vorbire, pronunție”. ◊ gr. lalo, ein „a vorbi” > fr. lalo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. lalo-. □ ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune patologică a vorbirii; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a mușchilor vorbirii.