lainici definitie

3 intrări

26 definiții pentru lainici

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.
LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.
LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.
LÁINIC, -Ă, lainici, -e, s. m. și f. (Mold.) Om care umblă fără nici un rost, fără nici o treabă; pierde-vară. Pînă-n sară am și colindat mai tot satul; ba și pe la scăldat am tras o raită cu prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16.
LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A umbla de colo pînă colo fără rost, a bate drumurile, a hoinări. Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe, sau – cum se zice – a număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320.
láinic (reg.) s. m., pl. láinici
láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice
lăinicí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 să lăiniceáscă
láinic s. m., pl. láinici
láinică s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice
lăinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăiniceáscă
LÁINIC adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
LÁINIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
LĂINICÍ vb. v. alinta, cocoli, hoinări, obrăznici, răsfăța, răzgâia, vagabonda.
A LĂINICÍ ~ésc intranz. pop. 1) A fi lainic; a hoinări; a vagabonda. 2) fig. pop. A merge din loc în loc fără nici un scop; a hoinări; a vagabonda; a rătăci. /Din lainic
lainic a. Mold. rătăcitor: pasăre lainică. ║ m. vagabond: un lainic și un pierdevară CR. [V. laie].
Lainici pl. 1. pisc al Carpaților în jud. Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trecătoare de importanță strategică, deschisă de Jiu, stabilește comunicațiunea între Olt și Transilvania; 3. mânăstire în trecătoarea Lainici.
lăinicì v. Mold. a vagabonda: îmi place a lăinici pe uliți NEGR.
láĭnic, -ă adj. (d. laĭe 1). Est. ș. a. Laĭdac, rătăcitor, hoĭnar, haĭmana, vagabond.
lăĭnicésc v. intr. (d. laĭnic). Est. Umblu laĭnic, hoĭnăresc, rătăcesc, lăĭdăcesc, vagabondez.
lainic adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.
lainic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.
lăinici vb. v. ALINTA. COCOLI. HOINĂRI. OBRĂZNICI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA. VAGABONDA.
LAINICI, defileu și trecătoare în Carpații Meridionali, între M-ții Parâng la E și M-ții Vâlcan la V, pe valea Jiului, la 513 m alt. Defileul, cu o lungime de 30 km, este străbătut de șoseaua construită în sec. 19, și de calea ferată (29 km) Bumbești-Livezeni (inaugurată în 1948), care trece prin 39 tuneluri, făcând legătura între depr. Petroșani și Oltenia. În perimetrul defileului L., în arealul satului Pleșa, se află mănăstirea Lainici (de călugări) cu biserica având hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (18 m lungime și 8 m înălțime), ctitorie boierească din anii 1812-1817, care păstrează picturi murale interioare de factură postbrâncovenească. Renovată în 1984. Muzeu cu colecții de icoane, cărți vechi, obiecte de cult ș.a.
Lainici, m-re în satul Sâmbotin, com. Schela, jud. Gorj, înființată de călugări la începutul sec. 15. Bis. actuală, clădită de mai mulți boieri în timpul lui Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818), reprezintă un remarcabil ansamblu de pictură murală, cu rămășițe ale tradițiilor postbrâncovenești. Fațadele sunt decorate cu o friză de panouri pictate, reprezentând figuri de sfinți și de profeți.

lainici dex

Intrare: lăinici
lăinici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lainic
lainic substantiv masculin
Intrare: Lainici
Lainici