LAIBĂRÁȘ s. n. v. lăibăraș.

LĂIBĂRÁȘ, lăibărașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăráș s. n.] – Laibăr + suf. -aș.

LAIBĂRÁȘ s. n. v. lăibăraș.

LĂIBĂRÁȘ, lăibărașe, s. n. Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăráș s. n.] – Laibăr + suf. -aș.

LAIBĂRÁȘ s. n. v. lăibăraș.

LĂIBĂRÁȘ, lăibărașe, s. n. Diminutiv al lui laibăr (1). (Atestat în forma laibăraș) Ce mi-e boala din oraș? Camfor am sub laibăraș. BANUȘ, B. 29. – Variantă; laibăráș s. n.

lăibăráș (pop.) s. n., pl. lăibăráșe

lăibăráș s. n., pl. lăibăráșe

LĂIBĂRÁȘ s. lăibăruț.

LĂIBĂRAȘ s. lăibăruț.