lagăr definitie

14 definiții pentru lagăr

LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.
LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.
LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor, în corturi sau în barăci; tabără. Înțelegea și el că un lagăr nu e un salon. D. ZAMFIRESCU, R. 218. Mișelul! s-o ascuns în lagărul turcilor, în loc să iasă la cîmp de bătaie. ALECSANDRI, T. II 16. După ce ieși din lagăr, alergă necontenit Toată noaptea, pîn-ajunse cînd soarele a răsărit. NEGRUZZI, S. I 117. ♦ (Rar) Loc de popas, de staționare. Cînd soarele fu la amiază, chibzuii un loc în pădure mai la o parte și-mi așezai lagărul meu de zi. HOGAȘ, M. N. 75. 2. Totalitatea statelor și a persoanelor care luptă pentru aceeași idee social-politică. Lagărul mondial al păcii. 3. (În expr.) Lagăr de prizonieri = loc în care sînt ținuți prizonierii de război. Lagăr de concentrare = loc în care, în regimurile reacționare, sînt închiși și ținuți izolați cetățeni progresiști puși în afara legilor. II. Organ de mașină pe care se sprijină un ax sau un arbore, prin intermediul unor cuzineți, al unor bile etc.; palier.
lágăr s. n., pl. lágăre
lágăr s. n., pl. lágăre
LÁGĂR s. I. 1. (MIL.) campament, tabără, (înv.) sălaș, tabie. (~ al unui regiment.) 2. (IST.) castru, tabără, (înv.) tabie. (~ roman.) 3. (POL.) lagăr de concentrare = gulag. II. (TEHN.) palier (~ de mașină.)
LÁGĂR s.n. I. 1. Tabără. 2. (Fig.) Totalitatea statelor, a oamenilor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice. 3. Loc unde sunt închiși prizonierii de război sau unde sunt închise persoanele considerate ostile regimului. II. Organ de mașină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. [< germ. Lager].
LÁGĂR s. n. I. 1. tabără. 2. totalitatea statelor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice, pentru o anumită formă de societate („lagărul socialist” și prin extindere – în viziunea socialistă: „lagărul capitalist”). 3. loc de internare a prizonierilor de război sau unde sunt închiși, în regimurile totalitare, cei considerați ostili regimului. II. organ de mașină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. (< germ. Lager)
lágăr (lágăre), s. n.1. Campament, tabără. – 2. Îmbucare, legare, potrivire. – Var. (înv.) lagher. Germ. Lager (Borcea 195; Cihac, II, 163), cf. bg., rus. lager, pol. lagier. – Der. lăgări, vb. (Banat, a împreuna, a adăuga), din germ. lagern „a depozita”.
LÁGĂR ~e n. 1) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marș; cantonament; campament; tabără; bivuac. 2) Loc unde sunt închiși prizonierii de război sau deținuții politici. 3) Comunitate de oameni sau de țări care urmăresc același scop social-politic. 4) Organ de mașină care sprijină și ghidează un ax sub un arbore, permițându-i mișcarea (de rotație). /<germ. Lager
lagăr n. 1. teren ocupat de o armată; 2. fig. partid. [Nemț. LAGER: din graiul cătanelor austro-ungare].
lágăr n., pl. e (rus. láger, d. germ. lager, tabără). Tabără, locu unde se instalează armata în corturĭ. Fig. Partid politic: lagăru guvernuluĭ.
LAGĂR s. I. (MIL.) 1. campament, tabără, (înv.) sălaș, tabie. (~ al unui regiment.) 2. castru, (înv.) tabie. (~ roman.) II. (TEHN.) palier.
LÁGĂR (< germ.) s. n. I. Loc unde sunt închiși prizonierii de război. ◊ L. de concentrare = (în regimurile totalitare) Loc izolat în care sunt deținuți opozanții politici, religioși sau din considerente rasiale. Au cunoscut o largă răspândire îndeosebi în Germania nazistă și pe teritoriile ocupate de ea (ex. Auschwitz, Buchenwald, Dachau, Mauthausen ș.a.), precum și în U.R.S.S. (Karaganda, Vorkuta, Solovețk, Norilsk ș.a.) V. și gulag. II. Organ de mașină care servește la rezemarea și la ghidarea unui arbore, a unui ax, a unei osii etc. care permit acestora o mișcare de rotație sau de oscilație și asigură ungerea suprafețelor în frecare.

lagăr dex

Intrare: lagăr
lagăr substantiv neutru