lada definitie

4 intrări

24 definiții pentru lada

cotígă sf [At: PSALT. 310/31 / V: căt~, ~tiúgă / Pl: ~igi, (înv) ~íge / E: ucr кoтигa] 1 Căruță scurtă pentru transporturi ușoare. 2 Cantitate care se poate transporta cu cotiga (1, 3, 6). 3 Car mic. 4 Car sărăcăcios, cu coșul stricat. 5 Căruță cu două roți Si: teleagă. 6 Car mai lung cu care se aduc lemne de la pădure. 7 (Înv) Car mare, cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 8 (Prc) Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) căroaie, rotilă, teleagă, teleguță. 9 (Reg; fig) Preot bătrân și bărbos.
LÁDĂ, lăzi, s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade.
LÁDĂ, lăzi, s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade.
LÁDĂ, lăzi, s. f. Cutie mare de scînduri sau de metal, uneori cu capac, în care se țin sau se transportă diferite lucruri. Un zid vertical... cu ferestrele înguste... Jos lada cu gunoi. C. PETRESCU, C. V. 215. A tot băgat mîinile Kir Ianulea în lada cu bani. CARAGIALE, P. 84. Începură a scoate din lada babei valuri de pînză. CREANGĂ, P. 14. Am alergat la biblioteca tatălui meu care era într-o ladă mare, purure deschisă, în coridor. NEGRUZZI, S. I 10. ◊ Ladă brașovenească (sau de Brașov) = ladă împodobită cu înflorituri pe din afară, uneori și pe dinăuntru. În capătul laiței, subt perne și poclăzi, sta o ladă mare brașovenească înflorită cu roș. SADOVEANU, B. 48. O ladă de Brașov, cu zugrăveli albastre, roșii sau verzi. HOGAȘ, M. N. 138. Ladă de campanie = ladă în care își țin militarii bagajul, în timpul exercițiilor făcute în afara garnizoanei și în timpul războiului. ◊ Expr. Atîta tot și lada-n pod v. atîta2.
ládă s. f., g.-d. art. lắzii; pl. lăzi
ládă s. f., g.-d. art. lăzii, pl. lăzi
LADA PĂCII s. v. chivot.
LÁDĂ s. 1. v. cufăr. 2. (TEHN.) postavă, (Transilv.) troacă. (În ~ curge făina măcinată, la moară.) 3. v. coș.
LÁDĂ s. v. coșciug, sertar, sicriu.
ládă (lắzi), s. f. 1. Cufăr de lemn. – 2. Sipet, casă de bani. – 3. (Trans. de S.) Sicriu, coșciug. – 4. (Trans., Banat) Sertar. Germ. Lade, prin intermediul mag. láda (DAR) sau al sl. (cr., slov., pol., rut.) lada, cf. sb. lad (Miklosich, Fremdw., 104; Cihac, II, 163; Conev 82). – Der. lădiță, s. f.
LÁDĂ lăzi f. 1) Cutie mare de lemn sau de metal, de obicei cu capac, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte. ◊ ~ de zestre obiect de mobilier în care se păstra zestrea. Atâta-i tot și ~a în pod iată tot, nu mai este nimic de spus, de adăugat. /<germ. Lade
ladă f. 1. mobilă de lemn în care se pune și se păstrează bine haine, bani, etc.; 2. conținutul ei: o ladă de cărți. [Nemț. LADE, printr’un intermediar săsesc].
cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne, ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.
ládă f., pl. lăzĭ (rut. pol. ceh. lada, ung. láda, d. germ. lade, ladă, care vine d. laden, a încărca; flamand laeye, fr. laie, cutia supapelor la orgă. V. lăduncă). Lacră, tron, mobilă de lemn în patru colțurĭ de ținut haĭne și alte lucrurĭ. Conținutu eĭ: o ladă de cărțĭ. Lada la mine, și cheĭa la tine (Iron.), lada lăsată la altu în păstrare nu e în siguranță, chear încuĭată. V. cutie.
lada păcii s. v. CHIVOT.
LA s. 1. cufăr, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandîc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ de zestre a miresei.) 2. (TEHN.) postavă, (Transilv.) troacă. (În ~ curge făina măcinată, la moară.) 3. coș, (reg.) casă, cutie, drob, durbană, țarc. (~ la teascul de struguri.)
la s. v. COȘCIUG. SERTAR. SICRIU.
ládă, lăzi, s.f. – Covată (Felecan 1983). – Din germ. Lade.
LADA, Josef (1887-1957), pictor și desenator ceh. Ilustrație de carte remarcabilă prin umorul ei („Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial” de J. Hašek) și caricaturi.
LÁDĂ (< germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tablă etc., uneori cu capac, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesă importantă din mobilierul rustic românesc, cu capac plan sau bombat, lucrată de obicei din lemn de fag și împodobită cu crestături sau cu picturi, destinată păstrării unor bunuri ale miresei (așternuturi, îmbrăcăminte, covoare etc.). ◊ L. de Brașov (sau brașoveancă) este pictată mai ales cu elemente florale.
Lad/a, -u v. Eliade 2; Paladie 3; v. și Vlad (Partea a II-a).
Lad, -a, -ul v. Vlad II 2, 3.
a ghilabandi din ladă expr. (intl., înv.) a cânta la pian.
a se face ladă de cuie expr. a-i fi foarte frig.

lada dex

Intrare: ladă
ladă substantiv feminin
Intrare: lada
lada
Intrare: Lada
Lada
Intrare: Lada
Lada