LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. (Despre animale sau plante) Care trăiește sau care crește în lacuri. ◊ (Arheol.) Cetăți sau locuințe lacustre = cetăți, locuințe clădite pe stîlpi, la margine de lacuri, mai ales în epoca preistorică sau, în epoca noastră, în unele regiuni din Africa, Noua Guinee sau America de Sud. Alături este un fel de pavilion, ca o locuință lacustră, cu acoperișul tras mult în afară peste clădire. CĂLUGĂRU, O. P. 15. (Geol.) Teren lacustru sau formație lacustră = teren sau formație geologică care a luat naștere prin depunere pe fundul unei ape dulci.

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. sg. lacústră, pl. lacústre

LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

LACÚSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr. lacustre, lat. lacustris)

LACÚSTRU ~stră (~ștri, ~stre) 1) Care ține de lacuri; propriu lacurilor. Mal ~. 2) Care trăiește sau care crește în lacuri. Faună ~stră. Floră ~stră. [Sil. -cus-tru] /<fr. lacustre, lat. lacustris

lacustru a. care trăiește sau crește în apă: plante lacustre; cetăți lacustre, vechi orașe cufundate ale căror ruine se regăsesc pe fundul lacurilor.

*lacústru, -ă adj. (lat. lacustris). De lac, de baltă: plante lacustre. Locuințe lacustre, numite și palafite, vechĭ colibe preistorice construite pe stîlpĭ de lemn în lacurĭ și ale căror resturĭ se găsesc și astăzĭ, maĭ ales în Elveția. V. palustru.

lacustru, sistem depozițional ∼, (engl.= lacustrine) sistem natural cu mase de apă stătătoare, localizate în zone depresionare din domeniul continental, în relație directă cu uscatul înconjurător. Dimensiunile s.l., față de mări și oceane sunt mult limitate. Energia de bazin este scăzută, iar natura sedimentelor este determinată de calitatea apelor (chimism) și de clima care controlează evoluția s.d. În zonele aride se acumulează carbonați, sulfați, cloruri, uneori în alternanță cu argile, iar în zonele temperate și umede, sapropeluri, turbe, mâluri feruginoase etc.