LACTÁȚIE s. f. 1. Proces de formare și de secreție a laptelui prin glandele mamare ale femelelor mamiferelor. 2. Acțiunea de a alăpta un copil; perioadă cât o mamă își poate alăpta copilul. [Var.: lactațiúne s. f.] – Din fr. lactation.

LACTAȚIÚNE s. f. v. lactație.

LACTÁȚIE s. f. 1. Proces de formare și de secreție a laptelui prin glandele mamare ale femelelor mamiferelor. 2. Acțiunea de a alăpta un copil; perioadă cât o mamă își poate alăpta copilul. [Var.: lactațiúne s. f.] – Din fr. lactation.

LACTAȚIÚNE s. f. v. lactație.

LACTÁȚIE s. f. (Franțuzism) Secreția și excreția laptelui; acțiunea de a alăpta un copil.

lactáție (-ți-e) s. f., art. lactáția (-ți-a), g.-d. lactáții, art. lactáției

lactáție s. f. (sil. -ți-e-), art. lactáția (sil. -ți-a), g.-d. lactáții, art. lactáției[1]

LACTÁȚIE s. v. alăptare.[1]

LACTÁȚIE s.f. 1. Formarea și secreția laptelui. 2. Alăptare maternă. [Gen. -iei, var. lactațiune s.f. / cf. fr. lactation, lat. lactatio].

LACTAȚIÚNE s.f. v. lactație.

LACTÁȚIE s. f. 1. proces de formare și secreție a laptelui. 2. alăptare maternă; perioadă cât o mamă își poate alăpta copilul. (< fr. lactation, lat. lactatio)

LACTÁȚIE f. 1) Proces de formare și de secreție a laptelui în glandele mamare. 2) Alăptare a unui copil. ◊ Perioadă de ~ perioada cât este alăptat un copil. [G.-D. lactației; Sil. -ți-e] /<fr. lactation[1]

*lactațiúne f. (lat. lactátio, -ónis). Secrețiune de lapte. Alăptare, lăptare.

LACTÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Proces fiziologic de formare, secreție și excreție a laptelui din glandele mamare. La femeie apare doar în graviditate, cu 1-2 luni înainte de naștere, menținându-se în perioada alăptării. La femelele mamiferelor apare după prima gestație, continuându-se pe durate diferite (c. 10 luni la vacă, 5 luni la oaie etc.) până la sterilitate.