lacrimatóriu [riu pron. riu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatóriul; pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (-ri-i-)

lacrimatóriu s. n. (sil. -cri-), [-riu pron. -riu], pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (sil. -ri-i-)

LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

LACRIMATÓRIU s. n. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat. (< fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)

*lacrimatóriŭ n. (fr. lacrimatoire). Nume dat unor vase de pămînt orĭ de sticlă găsite în mormintele Romanilor și despre care s’a crezut că conservaŭ lacrimile răspîndite la funeraliĭ, cînd în realitate ele conținuse odinioară parfum. Adj. -iŭ, -ie: urnă lacrimatorie.