lacrimă definitie

29 definiții pentru lacrimă

LÁCRĂMĂ s. f. v. lacrimă.
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Soi de viță-de-vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.
LÁCRĂMĂ s. f. v. lacrimă.
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Varietate de viță de vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.
LÁCRĂMĂ s. f. v. lacrimă.
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Picătură din lichidul care umezește ochii și care se răspîndește în afară în urma unor tulburări în starea psiho-fizică a organismului uman (durere, emoție etc.). Sudoarea rece de pe frunte se amesteca în dîrele de lacrimi și picura pe cămașă. POPA, V. 158. Lacrimile se înșirau pe obrajii Irinei tot așa de mari și de lucitoare ca boabele de hurmuz ce purta în jurul gîtului. BUJOR, S. 66. Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu cîte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! EMINESCU, O. I 184. Cîte lacrimi am plîns eu. ALECSANDRI, P. P. 19. (În comparații) Era, în ziua aceea, un cer limpede ca lacrima și soarele umplea lumea de lumină. SADOVEANU, O. II 142. ◊ Fig. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. SADOVEANU, O. III 365. Deasupra lui tremurau liniștit florile albe, pe care el atîta de mult le iubise și cădeau molcom peste dînsul, cădeau lacrimile primăverii. PĂUN-PINCIO, P. 122. ◊ Loc. adv. Cu lacrimi de sînge = cu mare durere, îndurerat profund, zdrobit de durere. S-aruncă în brațele mîne-sa și cu lacrimi de sînge începu a-i spune. CREANGĂ, P. 26. Ș-oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge! ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Expr. A rîde cu lacrimi = a rîde foarte tare. (Familiar) Lacrimi de crocodil v. crocodil.Fig. Strop, picătură. Un brad, nu prea înalt, dar foarte bătrîn și cu coaja plesnită în zeci de locuri, pentru a lăsa să se scurgă mari lacrimi de rășină, stă de strajă. BOGZA, C. O. 84. Moș Anghel, vestitul lăutar al Folticenilor, își drege glasul c-o lacrimă de cotnar. SADOVEANU, O. VII 287. 2. (La pl.) Plîns. Uneori o cuprindea o milă adîncă, un dor, o jale... nu știa singură ce e, dar simțea că o îneacă lacrimile. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. ◊ Fig. În glasul maică-sa tremurau lacrimi. SADOVEANU, B. 68. ◊ Expr. În lacrimi = plîngînd de durere. Ai lăsat în lacrimi... soție, rude și copii. ALECSANDRI, P. I 230. Pînă la lacrimi = gata să plîngă, aproape de plîns. Mișcați pînă la lacrimi. (Rar) Vreme de lacrimi = anotimp ploios, vreme ploioasă. Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. M. I. CARAGIALE, C. 9. – Pl. și: lacrime (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208). – Variantă: lácrămă (RETEGANUL, P. III 56, ISPIRESCU, L. 6) s. f.
lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.
lácrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi
lácrima-Chrísti s. n. [ch pron. c]
lácrimă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi
LÁCRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat fața.) 3. v. plâns.
LÁCRIMA CHRÍSTI s.n. Vin alb ambrat, foarte limpede și puțin aromat, din regiunile Campaniei (Italia). [< it. lacrima Christi].
LÁCRIMA-CHRÍSTI s. n. vin alb ambrat, foarte limpede și puțin aromat, din regiunile Campaniei (Italia). ◊ varietate de viță de vie care produce acest vin. (< it. lacrima Christi)
lácrimă (lácrimi), s. f. – Strop de lichid secretat de ochi. – Var. lacrămă. Mr. lacrimă, lacîrmă, megl. lacrimă. Lat. lacrĭma (Pușcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824; DAR), cf. it., sp., port. lagrima, prov. lagrema, fr. larme. – Der. lăcrima, (mr., megl. lăcrămare), vb. (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Pușcariu 933; Candrea-Dens., 939 și DAR, lăcrima reprezintă direct lat. lacrĭmāre); lăcrimitor, adj. (înv., jalnic); lăcrimătură, s. f.; lăcrimioară, s. f. (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiță, s. f. (dim., planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (mr. lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp., port. lagrimoso, prov. lagremos (după Pușcariu 933 și Candrea-Dens., 940, direct din lat. lacrĭmosus); lăcrimicios, adj. (care produce lacrimi); înlăcrima, vb.; înlăcrimat, adj. (cu lacrimi; împestrițat cu lînă); lăcrimătură, s. f.; lăcrămație, s. f. (reclamație), prin confuzie cu reclamație. – Der. neol. lacrimal, adj.; lacrimatoriu, s. n.; lacrimogen, adj.
LÁCRIMĂ ~i f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezește ochii. ◊ Cu ~i în ochi gata-gata să plângă. În ~i plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrima
lacrămă (lacrimă) f. picătură de lichid, sărat și limpede, ce iese din ochi după o impresiune vie fizică sau morală. [Lat. LACRIMA].
lácrămă f., pl. lacrămĭ și lăcrămĭ (lat. lacrima; vgr. dákryma; it. sp. pg. lágrima, pv. lagrema, fr. larme). Apă sărată care picură din ochĭ cînd simțĭ o mare durere trupească orĭ sufletească, o mare bucurie saŭ admirațiune: a fi emoționat pînă la lacrămĭ. Lacrămĭ de crocodil, lacrămĭ ipocrite (pin aluz. la bobițele pe care le are crocodilu în prejuru ochilor și care seamănă a lacrămĭ). A plînge cu lacrămĭ amare, a plînge cu mare întristare. A șterge cuĭva lacrămile, a-l mîngîĭa. A plînge, a rîde cu lacrămĭ, a plînge cu multă durere, a rîde cu mare poftă. A avea lacrămĭ în voce, a vorbi abea stăpînindu-țĭ lacrămile. – L. N. și lácrimă, pl. ĭ saŭ e.
*lácrima Christi, cuv. latine care înseamnă „lacrima luĭ Hristos” și care s’aŭ dat ca nume unuĭ vin busuĭoc din viile de la poalele Vezuviuluĭ.
LACRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat fața.) 3. (la pl.) plîngere, plîns, plînset, plînsoare. (Oprește-ți ~!)
lácrimă, lacrimi, (lacrămă, lăcrămație), s.f. – (arh.) Plângere, reclamație: „Te rog cu lacrimi în otí, ca șî tăț de-aicea, ca să faci lacrimă pă la cei mari” (Papahagi, 1925: 325; Breb). – Lat. lacrima „lacrimă, plâns” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).
lácrimă, -i, (lacrămă, lăcrămație), s.f. – Plângere, reclamație: „Te rog cu lacrimi în otí, ca șî tăț de-aicea, ca să faci lacrimă pă la cei mari” (Papahagi 1925: 325; Breb). – Lat. lacrima.
INDE IRAE ET LACRIMAE (lat.) de aici mânii și lacrimi – Iuvenal, „Satirae”, I, 168. Satira usturătoare a lui Caius Lucilius a stârnit furia contemporanilor vizați de el.
LACRIMA-CHRISTI (cuv. lat.) subst. Denumire a vinurilor italiene, albe, aromate, cu tăria alcoolică de 10,5-12%, produse în podgoriile de la poalele Vezuviului, reg. Torre del Greco.
SUNT LACRIMAE RERUM (lat.) ai de ce vărsa lacrimi (pentru lucrurile pe care le vezi) – Vergiliu, „Eneida”, I, 462. Exclamația lui Enea, care vede în Cartagina un șir de tablouri din Războiul troian.
a-și înghiți lacrimile expr. a-și stăpâni plânsul.
lacrimă, lacrimi s. f. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit.
lacrimi de crocodil expr. plâns prefăcut; lacrimi vărsate de un ipocrit.

lacrimă dex

Intrare: lacrimă
lacrimă substantiv feminin
  • silabisire: -cri-
lacrămă
Intrare: lacrima-Christi
lacrima-Christi (numai) singular substantiv neutru invariabil
  • silabisire: la-cri-
  • pronunție: -cristi
lacrimă substantiv feminin
  • silabisire: -cri-
christi