Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru lacheu

LACH├ëU, lachei, s. m. 1. Servitor ├«n casele aristocrate ├«mbr─âcat ├«n livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoan─â slugarnic─â, servil─â. ÔÇô Din fr. laquais.
LACH├ëU, lachei, s. m. 1. Servitor ├«n casele aristocrate ├«mbr─âcat ├«n livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoan─â slugarnic─â, servil─â. ÔÇô Din fr. laquais.
LACHÉU, lachei, s. m. 1. (În societatea burghezo-moșierească) Servitor, fecior de casă, care poartă livrea. Bărbatul meu, principele, este abonat la cîteva ziare; nu le citește niciodată, le citesc lacheii. BOLINTINEANU, O. 443. 2. Fig. (Cu sens peiorativ) Persoană care se face unealta intereselor claselor stâpînitoare; slugoi. Colonialiștii și lacheii lor din Indochina recurg la diferite provocări. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2972.
lach├ęu s. m., art. lach├ęul; pl. lach├ęi, art. lach├ęii
lach├ęu s. m., art. lach├ęul; pl. lach├ęi, art. lach├ęii
LACHÉU s. v. valet.
LACHÉU s. v. slugoi.
LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais].
LACHÉU s. m. 1. servitor îmbrăcat în livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr. laquais)
lach├ęu (lach├ęi), s. m. ÔÇô Valet. Fr. laquis, cf. it. lacch├Ę, rus. lakej (Sanzewitsch 205).
LACH├ëU ~i m. 1) Servitor la cur╚Ťile boiere╚Öti; valet; fecior. 2) fig. Persoan─â josnic─â ╚Öi servil─â; slugoi. /<fr. laquais
lacheu m. servitor în livrea (= fr. laquai).
*lach├ę┼ş m. (fr. laquais, d. sp. lacayo, lacheu). Servitor ├«n livrea. Fig. Om servil: un ministru care se ├«nconjurase de lache─ş. V. fec─şor, c─şoco─ş.
LACHEU s. fecior, valet, (rar) camerier, (înv., în Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească.)
lacheu s. v. SLUGOI.

Lacheu dex online | sinonim

Lacheu definitie

Intrare: lacheu
lacheu substantiv masculin