lacheu definitie

15 definiții pentru lacheu

LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.
LACHÉU, lachei, s. m. 1. (În societatea burghezo-moșierească) Servitor, fecior de casă, care poartă livrea. Bărbatul meu, principele, este abonat la cîteva ziare; nu le citește niciodată, le citesc lacheii. BOLINTINEANU, O. 443. 2. Fig. (Cu sens peiorativ) Persoană care se face unealta intereselor claselor stâpînitoare; slugoi. Colonialiștii și lacheii lor din Indochina recurg la diferite provocări. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2972.
lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii
lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii
LACHÉU s. v. valet.
LACHÉU s. v. slugoi.
LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais].
LACHÉU s. m. 1. servitor îmbrăcat în livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr. laquais)
lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205).
LACHÉU ~i m. 1) Servitor la curțile boierești; valet; fecior. 2) fig. Persoană josnică și servilă; slugoi. /<fr. laquais
lacheu m. servitor în livrea (= fr. laquai).
*lachéŭ m. (fr. laquais, d. sp. lacayo, lacheu). Servitor în livrea. Fig. Om servil: un ministru care se înconjurase de lacheĭ. V. fecĭor, cĭocoĭ.
LACHEU s. fecior, valet, (rar) camerier, (înv., în Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească.)
lacheu s. v. SLUGOI.

lacheu dex

Intrare: lacheu
lacheu substantiv masculin