LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.

lacerá vb., ind. prez. 1 sg. laceréz, 3 sg. și pl. lacereáză

laceráre s. f., g.-d. art. lacerării

LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare].

LACERÁRE s.f. Acțiunea de a lacera și rezultatul ei; lacerație. [< lacera].

LACERÁ vb. tr. a sfâșia, a rupe în bucăți. (< fr. lacérer, lat. lacerare)