lacáză s. f., pl. lacáze

LACÁZĂ s.f. Enzimă oxidantă care se găsește în sfeclă, morcovi, fructe etc. [< fr. laccase].

LACÁZĂ s. f. enzimă din sfeclă, ciuperci, fructe etc. (< fr. laccașe)

LACAZE-DUTHIERS [lakáz-dütié], Henri de (1821-1901), zoolog francez. Profesor al lui Emil Racoviță. Fondator al stațiunii zoologice maritime de la Rascoff și Banyuls. Studii privind anatomia moluștelor („Istorie naturală asupra coralilor”).