LĂBÓS, -OÁSĂ, lăboși, -oase, adj. (Rar) Cu labe mari. – Labă + suf. -os.

LĂBÓS, -OÁSĂ, lăboși, -oase, adj. (Rar) Cu labe mari. – Labă + suf. -os.

lăbós (rar) adj. m., pl. lăbóși; f. lăboásă, pl. lăboáse

lăbós adj. m., pl. lăbóși; f. sg. lăboásă, pl. lăboáse

LÁBOȘ s. v. cratiță.

LĂBÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are labe mari; cu labe mari. /labă + suf. ~os

lábos, láboșe, s.n. (reg.) vas de bucătărie; tigaie.

laboș s. v. CRATIȚĂ.

láboș, laboșe, laboșuri, s.n. – (reg.) Cratiță, oală (metalică); tigaie. – Din magh. lábas „cratiță” (MDA).