laborios definitie

12 definiții pentru laborios

LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. Care cere multă muncă, care necesită o mare încordare, trudă și osteneală. Întreprind o călătorie îndelungată, laborioasă și mai fantastică decît în orice basm. BOGZA, C. O. 109. Un latinist, a cărui îndeletnicire... laborioasă era să cerceteze fiecare cuvînt romînesc. IBRĂILEANU, SP. CR. 141. Traduceți în opere nimerite acele studii laborioase și acele îmbietoare întipăriri. ODOBESCU, S. II 244. 2. Care lucrează mult și cu tragere de inimă, căruia îi place munca. A deschide tuturor bărbaților laborioși și cu cunoștințe o cale lesnicioasă spre a înavuți limba cu opere de o mare valoare literară. ODOBESCU, S. II 354. – Pronunțat: -ri-os.
laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse
laboriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. laborióși; f. sg. laborioásă, pl. laborioáse
LABORIÓS adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
Laborios ≠ leneș, lenos
LABORIÓS, -OÁSĂ adj. 1. harnic, muncitor. 2. care necesită multă muncă, osteneală. ◊ (despre stil) greoi. (< fr. laborieux, lat. laboriosus)
LABORIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care necesită multă muncă și eforturi mari; cu mare osteneală. Studii ~oase. 2) (despre persoane) Care muncește mult și cu folos; harnic; sârguincios. [Sil. -ri-os] /<fr. laborieux, lat. laboriosus
laborios a. 1. care lucrează mult, căruia îi place a munci: școlar laborios; 2. care reclamă muncă mare, penibil: întreprindere laborioasă.
*laboriós, -oásă adj. (lat. laboriosus, d. labor, muncă, lucru). Care se face cu multă muncă: întreprindere laborioasă. Harnic, ĭubitor de muncă: elev laborios. Adv. Cu multă muncă: digestiunea se face laborios.
laborios adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

laborios dex

Intrare: laborios
laborios adjectiv
  • silabisire: -ri-os