LABIODONȚÍE s. f. raport de ocluzie în care dinții incisivi frontali de pe arcada superioară se întâlnesc pe marginea incisivă cu cei de pe arcada inferioară. (< fr. labiodontie)

LABI-, v. LABIO-. □ ~odonție (v. -odonție), s. f., raport de ocluziune în care dinții incisivi frontali de pe arcada superioară se întîlnesc pe marginea incisivă cu cei de pe arcada inferioară.