labiat definitie

11 definiții pentru labiat

LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f. pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. labié.
LABIÁT, – Ă, labiați, -te, adj. (Despre corole și calicii) Care este în formă de pîlnie cu doi lobi, așezați unul deasupra altuia, ca niște buze. ♦ (Substantivat, f. pl.) Familie de plante monocotiledonate, cu frunze opuse și flori în inflorescențe compuse. Labiatele sînt bine reprezentate în flora, mediteraneană. – Pronunțat: -bi-at.
labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte
labiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. labiáți; f. sg. labiátă, pl. labiáte
LABIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labium). // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale cu corolele bilabiate; (la sg.) plantă din această familie. [< germ. Labiaten, cf. fr. labié].
LABIÁT, -Ă I. adj. (despre corolă, caliciu) prevăzut cu labii. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale, erbacee sau semiarbuști, cu corolele bilabiate. (< fr. labié/es/)
LABIÁT ~tă (~ți, ~te) (despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi așezați unul peste altul ca niște buze. [Sil. -bi-at] /<fr. labié
labiat a. se zice de florile ale căror petale sunt în formă de buze. ║ labiate f. pl. familie de plante monocoțiledoane.
*labiát, -ă adj. (fr. labié, d. lat. lábium, buză). Bot. A căruĭ corolă are doĭ lobĭ în formă de buze: plante labiate (minta, rosmarinu ș. a.). S. f., pl. e. O labiată.
LABIÁT, -Ă (< fr.; {s} lat. labia „buze”) adj., s. f. 1. Adj. (Despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labiu). 2. S. f. (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau semiarbuști, bogate în uleiuri eterice, cu tulpina în patru muchii, cu frunze opuse, cu flori bilabiate, entomofile și cu fructe tetrachene. Unele specii de l. sunt plante aromatice (rozmarinul, busuiocul), uleioase (perila), medicinale și melifere (ex. levănțica, izma, talpa gâștei, salvia), altele sunt buruieni (ex. urzica-moartă, jaleșul).

labiat dex

Intrare: labiat
labiat adjectiv
  • silabisire: -bi-at