LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. O și u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p și v, consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) O este o labială. ◊ (Adverbial) B se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. (Despre un sunet vorbit) Care se emite cu participarea buzelor la articulație. «O» și «u» sînt vocale labiale, iar «l», «m» și «p» sînt consoane labiale. ◊ (Adverbial) «B» se articulează labial. ◊ (Substantivat, f.) «B» este o labială. – Pronunțat: -bi-al.

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labiál adj. m. (sil. -bi-a-), pl. labiáli; f. sg. labiálă, pl. labiále

LABIÁL, -Ă adj. Referitor la buze, al buzelor. // adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele. [Pron. -bi-al. / < fr. labial, cf. lat. labium – buză].

LABIÁL, -Ă adj. referitor la buze. ◊ (despre sunete; și s. f. ) care se articulează cu participarea buzelor. (< fr. labial)

LABIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de buze; propriu buzelor. 3) și substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează cu ajutorul buzelor. [Sil. -bi-al] /<fr. labial

labial a. 1. ce ține de buze: artere labiale; 2. Gram. care se rostește mai ales cu buzele: b, p, f, v, sunt consoane labiale.

*labiál, -ă adj. (fr. labial, d. lat. lábium, buză). De la buze, al buzelor: mușchĭ labialĭ. Gram. Sunete saŭ litere labiale, care se pronunță cu buzele, ca p, b, f, v, m. S. f., pl. e Sunet labial, literă labială.

LABIÁL, -Ă adj. (< fr. labial, cf. lat. labium – buză): în sintagmele consoană labială, sunet labial și vocală labială (v.).