labarum definitie

10 definiții pentru labarum

LÁBARUM s. n. Stindard imperial roman, purpuriu, pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos. – Cuv. lat.
LÁBARUM s. n. Stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Cristos. – Cuv. lat.
lábarum (lat.) s. n.
lábarum s. n.
LÁBARUM s.n. (Ist.) Stindard purpuriu al împăraților romani din epoca lui Constantin cel Mare. [< lat. labarum].
LABÁRUM s. n. stindard purpuriu al împăraților romani din epoca lui Constantin cel Mare. (< lat. labarum)
labarum n. stindard roman pe care Constantin puse să graveze semnul lui Crist; fig. labarum vechiu al luptei, simbol al biruinței GR. AL.
*lábarum n. (lat. labarum). Steag format dintr’o suliță lungă străbătută de un băț de care atîrna o bucată de purpură și care avea deasupra áchila romană, ĭar de la împăratu Constantin semnu cruciĭ și literele I. C., adică Isus Hristos (lat. Ĭesus Christus).
LABARUM (cuv. lat.) s. n. Stindard imperial roman, de culoarea purpurei; după victoria decisivă împotriva lui Maxențiu (312), Constantin cel Mare ar fi hotărât să fie împodobit cu o cruce și monograma lui Iisus Hristos, formată din inițialele numelui grecesc al acestuia X și P.
labárum subst. Steagul imperial al lui Constantin cel Mare, decorat cu semnul crucii după victoria sa asupra lui Maxențiu din anul 312 și cu monograma lui Iisus Hristos, când a chemat în ajutor pe Dumnezeul creștinilor. – Din lat. labarum, gr. labaron.

labarum dex

Intrare: labarum
labarum substantiv neutru