LĂUZÍ, lăuzesc, vb. IV. Intranz. A se afla în perioada lăuziei. [Pr.: lă-u-. – Var.: lehuzí vb. IV] – Din lăuză.

LEHUZÍ vb. IV v. lăuzi.

LĂUZÍ, lăuzesc, vb. IV. Intranz. A se afla în perioada lăuziei. [Pr.: lă-u-. – Var.: lehuzí vb. IV] – Din lăuză.

LEHUZÍ vb. IV v. lăuzi.

lăuzí (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăuzésc, imperf. 3 sg. lăuzeá; conj. prez. 3 să lăuzeáscă

lăuzí vb. (sil. lă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăuzésc, imperf. 3 sg. lăuzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăuzeáscă

lăuzì v. a fi lăuză.

lehuzésc (est) și lăuzésc (vest), v. intr. Îs lehuză, staŭ în starea de lehuză: această femeĭe a lehuzit treĭ săptămînĭ.