Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru l─âutoare

L─éUTO├üRE, l─âutori, s. f. (Reg.) L─âut, l─âutur─â; ap─â (fiart─â cu le╚Öie) pentru sp─âlat pe cap. [Pr.: l─â-u-] ÔÇô L─âut + suf. -oare.
L─éUTO├üRE, l─âutori, s. f. (Reg.) L─âut, l─âutur─â; ap─â (fiart─â cu le╚Öie) pentru sp─âlat pe cap. [Pr.: l─â-u-] ÔÇô L─âut + suf. -oare.
LĂUTOÁRE, lăutori, s. f. (Regional) Apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. Îl întrerupse unul cu părul asudat tot, parcă atunci și l-ar fi scos dintr-o lăutoare. CAMILAR, TEM. 275. Fata suflecă mînicile și s-apucă de treabă. Întîi și-ntîi face lăutoare. CREANGĂ, P. 289. Una-i pune lăutoare, Ca să-i fie-opăritoare. ALECSANDRI, P. P. 372.
lăutoáre (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăutórii; pl. lăutóri
lăutoáre s. f. (sil. lă-u-), g. -d. art. lăutórii; pl. lăutóri
LĂUTOÁRE s. v. urechea-iepurelui.
lăutoare f. apa fiartă pentru spălarea capului: acum pune de lăutoare și grijește! CR. [Lat. LAVATORIA].
l─âuto├íre f., pl. or─ş. (lat. lavatoria = lavatorium, sp─âl─âtor, loc de sp─âlat). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te la. Ap─â de l─âut.
l─âutoare s. v. URECHEA-IEPURELUI.

L─âutoare dex online | sinonim

L─âutoare definitie

Intrare: l─âutoare
l─âutoare substantiv feminin
  • silabisire: l─â-u-