Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru lăutăresc

LĂUTĂRÉSC, -EÁSCĂ, lăutărești, adj., s. f. 1. Adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. 2. S.f art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.
LĂUTĂRÉSC, -EÁSCĂ, lăutărești, adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.
LĂUTĂRÉSC, -EÁSCĂ, lăutărești, adj. De lăutar. Cîntec lăutăresc.
!lăutăreásca (dans) (lă-u-) s. f. art., neart. lăutăreáscă, g.-d. art. lăutăréștii
lăutărésc (lă-u-) adj. m., f. lăutăreáscă; pl. m. și f. lăutăréști
lăutăreásca s. f. art. (sil. lă-u-)
lăutărésc adj. m. (sil. lă-u-), f. lăutăreáscă; pl. m. și f. lăutăréști
LĂUTĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de lăutari; propriu lăutarilor. /lăutar + suf. ~esc
lăutăresc a. de lăutar: dible lăutărești OD.
1) lăutărésc, -eáscă adj. De lautar: diblă lăutărească. V. gășcăresc.
2) lăutărésc v. intr. Trăĭesc ca lăutar.

Lăutăresc dex online | sinonim

Lăutăresc definitie

Intrare: lăutăresc
lăutăresc substantiv feminin articulat adjectiv
  • silabisire: lă-u-
Intrare: lăutări
lăutări