lăuntric definitie

11 definiții pentru lăuntric

LĂÚNTRIC, -Ă, lăuntrici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care se află în interior. – [În]lăuntru + suf. -ic.
LĂÚNTRIC, -Ă, lăuntrici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care se află în interior. – [În]lăuntru + suf. -ic.
LĂÚNTRIC, -Ă, lăuntrici, -e, adj. Care se află în interior. Mecanism lăuntric. ▭ Numai ochii ardeau, mistuindu-se într-un foc lăuntric. REBREANU, P. S. 133. ◊ (Adverbial) Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel. CAMIL PETRESCU, U. N. 107.
lăúntric adj. m., pl. lăúntrici; f. lăúntrică, pl. lăúntrice
lăúntric adj. m., pl. lăúntrici; f. sg. lăúntrică, pl. lăúntrice
LĂÚNTRIC adj. 1. v. imanent. 2. v. adânc. 3. (fig.) interior. (O satisfacție ~.)
Lăuntric ≠ exterior
LĂÚNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care este situat în interior; intern. [Sil. lă-un-tric] / lăuntru + suf. ~ic
lăuntric a. interior.
*lăúntric, -ă adj. Formă greșită fabricată de ignoranțĭ îld. intern, interior saŭ din ăuntru, ca în ministeru din ăuntru saŭ de interne.
UNTRIC adj. 1. (FILOZ.) imanent, intrinsec. 2. adînc, intim, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 3. (fig.) interior. (O satisfacție ~.)

lăuntric dex

Intrare: lăuntric
lăuntric adjectiv