Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru l─âudat

L─éUD├ü, l├íud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte pre╚Ťuirea, stima fa╚Ť─â de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ÔÖŽ Refl. A spune despre sine ├«nsu╚Öi cuvinte de laud─â; a se m├óndri, a se f─âli. ÔŚŐ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai sim╚Ťi? ÔÖŽ Refl. A face pe grozavul; a se groz─âvi. [Pr.: l─â-u-] ÔÇô Lat. laudare.
L─éUD├üT, -─é, l─âuda╚Ťi, -te, adj. Care a fost pre╚Ťuit, apreciat prin cuvinte elogioase. [Pr.: l─â-u-] ÔÇô V. l─âuda.
L─éUD├ü, l├íud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte pre╚Ťuirea, stima fa╚Ť─â de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ÔÖŽ Refl. A spune despre sine ├«nsu╚Öi cuvinte de laud─â; a se m├óndri, a se f─âli. ÔŚŐ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai sim╚Ťi? ÔÖŽ Refl. A face pe grozavul; a se groz─âvi. [Pr.: l─â-u-] ÔÇô Lat. laudare.
L─éUD├üT, -─é, l─âuda╚Ťi, -te, adj. Care a fost pre╚Ťuit, apreciat prin cuvinte elogioase. [Pr.: l─â-u-] ÔÇô V. l─âuda.
L─éUD├ü, l├íud, vb. I. 1. Tranz. A-╚Öi exprima prin cuvinte pre╚Ťuirea, a vorbi de bine, a aduce laude; a elogia. Le╚Öii se gr─âbir─â s─â-l laude pentru frumoasele lui cuvinte. SADOVEANU, O. VII 157. Ovanez ├«ncepu s─â-i laude talentul de a c├«nta. BASSARABESCU, V. 11. L-a adus ├«n gr─âdin─â de diminea╚Ť─â, ca pe o femeie, s─â-i laude florile. ISPIRESCU, L. 20. 2. Refl. A spune despre sine ├«nsu╚Öi cuvinte de laud─â; a se f─âli, a se m├«ndri. Se laud─â c─â e om milos. REBREANU, R. I 234. S─â nu te lauzi... niciodat─â cu ce ai de g├«nd s─â scrii. VLAHU╚Ü─é, O. A. 336. Tu te lauzi c─â Apusul ├«nainte ╚Ťi s-a pus?... Ce-i m├«na pe ei ├«n lupt─â, ce-au voit acel Apus. EMINESCU, O. I 147. ÔŚŐ Expr. (Familiar) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai sim╚Ťi? cum o (mai) duci cu s─ân─âtatea? 3. Refl. A face pe grozavul, a se groz─âvi. Se laud─â c─â m─â va reclama. ÔÇô Pronun╚Ťat: l─â-u-.
lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-)
lăudá vb. (sil. lă-u-), ind. prez. 1 láud, 3 sg. și pl. láudă
LĂUDÁ vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări. 3. v. mândri. 4. v. îngâmfa.
LĂUDÁT adj. 1. v. preamărit. 2. binecuvântat, glorificat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!)
A (se) l─âuda Ôëá a (se) critica
A l─âuda Ôëá a admonesta, a b├órfi, a blama, a denigra, a huli, a ponegri
L─âudat Ôëá criticat
l─âud├í (l├íud, l─âud├ít), vb. ÔÇô 1. A elogia, a admira. ÔÇô 2. (Refl.) A se f─âli. ÔÇô 3. (Refl.) A se crede, a fi ├«ncrezut. ÔÇô Mr. alavdu, al─âvdare. Lat. laud─üre (Pu╚Öcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. l├źvdo┼ä (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. ÔÇô Der. laud─â, s. f. (elogiu, l─âudare, ├«ng├«mfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; l─âudoare, s. f. (├«nv., elogiu, laud─â), din lat. pop. laud┼Źrem (Candrea-Dens., 966); l─âud─ârie, s. f. (├«nv., ├«ng├«mfare); l─âud─âro╚Ö(en)ie, s. f. (├«ng├«mfare); l─âud─âciune, s. f. (├«nv., elogiu), din lat. laudati┼Źnem; l─âud─âtor (var. ├«nv. l─âud─âtoriu), adj. (elogios), din lat. laudat┼Źrius (REW 4939); l─âud─âros (var. Banat l─âuduros), adj. (├«ng├«mfat); l─âudabil, adj., dup─â it. laudabile; preal─âuda, vb. (├«nv., a se l─âuda), dup─â sl. pohvaliti.
A L─éUD├ü l├íud tranz. (persoane, lucruri, fapte) A declara demn de admira╚Ťie ╚Öi pre╚Ťuire, sco╚Ť├ónd ├«n eviden╚Ť─â calit─â╚Ťile, realiz─ârile, avantajele. [Sil. l─â-u-] /<lat. laudare
A SE LĂUDÁ mă láud intranz. A spune cuvinte de laudă despre sine însuși. /<lat. laudare
l─âud├á v. 1. a releva meritul cuiva; 2. a glorifica: l─âuda╚Ťi pe Domnul; 3. a se f─âli: se laud─â prea mult. [Lat. LAUDARE].
l─âudat a. renumit: nume l─âudat.
l├íud, a l─âud├í, v. tr. (lat. laudare, it. lodare, pv. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, pg. louvar). Relev meritu cu─şva: l─âuda╚Ť─ş pe Domnu (Dumneze┼ş). V. refl. ├Äm─ş relev singur meritele pe care le am or─ş cred c─â le am. Cum te lauz─ş?, cum te afli, ce ma─ş fac─ş? Prost te lauz─ş!, sta─ş prost! nu e╚Öt─ş de invidiat!
L─éUDA vb. 1. a cinsti, a c├«nta, a elogia, a glorifica, a m─âri, a omagia, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (├«nv.) a f─âli, a pohf─âli, a preac├«nta, a prea├«n─âl╚Ťa, a preal─âuda, a prear─âdica, a ridica, a slavoslovi. (S─â-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuv├«nta, a glorifica, a m─âri, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, (rar) a ferici. (S─â ~ ziua de fa╚Ť─â.) 3. a se f─âli, a se fuduli, a se m├«ndri. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 4. a se f─âli, a se fuduli, a se groz─âvi, a se infatua, a se ├«mp─âuna, a se ├«nfumura, a se ├«ng├«mfa, a se m├«ndri, a se seme╚Ťi, (rar) a se trufi, (├«nv. ╚Öi pop.) a se m─âri, (pop.) a se p─âuni, (reg.) a se b├«rzoia, a se f─âlo╚Öi, a se marghioli, a se sf─âto╚Öi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se mar╚Ťafoi, (Transilv. ╚Öi Ban.) a se n─âscocor├«, (├«nv.) a se ├«n─âl╚Ťa, a se prea├«n─âl╚Ťa, a se pream─âri, a se prear─âdica, a se ridica, (fam. fig.) a se ├«nfoia, a se umfla, (arg.) a se ╚Öuc─âri. (Nu e cazul s─â te ~ at├«ta!)
L─éUDAT adj. 1. m─ârit, prea├«n─âl╚Ťat, prealuminat, pream─ârit, preasl─âvit, prosl─âvit, sl─âvit, venerat, (reg.) prealuminos, (├«nv.) preal─âudat, preaseninat. (~te Doamne!) 2. binecuv├«ntat, glorificat, m─ârit, pream─ârit, preasl─âvit, prosl─âvit, sl─âvit. (~ zi a Unirii!)
L─âudat v. Laud─â 3.

L─âudat dex online | sinonim

L─âudat definitie

Intrare: l─âuda
l─âuda verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: l─â-u-
Intrare: L─âudat
L─âudat
Intrare: l─âudat
l─âudat adjectiv