lăudabil definitie

11 definiții pentru lăudabil

LĂUDÁBIL, -Ă, lăudabili, -e, adj. Care este vrednic de laudă. [Pr.: lă-u-] – Din lat. laudabilis.
LĂUDÁBIL, -Ă, lăudabili, -e, adj. Care este vrednic de laudă. [Pr.: lă-u-] – Din lat. laudabilis.
LĂUDÁBIL, -Ă, lăudabili, -e, adj. Care este vrednic de laudă, care merită laude. Faptă lăudabilă. ▭ Văd că evitai să-mi spui cine a intervenit. Lăudabilă pudoare! C. PETRESCU, Î. II 153. – Pronunțat: lă-u-.
lăudábil (lă-u-) adj. m., pl. lăudábili; f. lăudábilă, pl. lăudábile
lăudábil adj. m. (sil. lă-u-), pl. lăudábili; f. sg. lăudábilă, pl. lăudábile
LĂUDÁBIL adj. meritoriu, merituos. (O inițiativă ~.)
Lăudabil ≠ blamabil, criticabil
LĂUDÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este vrednic de laudă. /<lat. laudabilis
lăudabil a. vrednic de laudă.
*laudábil, -ă adj. (lat. laudabilis). Demn de laudă, de elogiĭ.
LĂUDABIL adj. meritoriu, meritos. (O inițiativă ~.)

lăudabil dex

Intrare: lăudabil
lăudabil adjectiv
  • silabisire: lă-u-