LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios. [Pr.: lă-u-] – Lăuda + suf. -ăros.

LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios. [Pr.: lă-u-] – Lăuda + suf. -ăros.

LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude, să se fălească. Rău de treabă și lăudăros. ȘEZ. IV 200. – Pronunțat: lă-u-.

lăudărós (lă-u-) adj. m., pl. lăudăróși; f. lăudăroásă, pl. lăudăroáse

lăudărós adj. m. (sil. lă-u-), pl. lăudăróși; f. sg. lăudăroásă, pl. lăudăroáse

LĂUDĂRÓS s., adj. fanfaron, (rar) lăudăcios. (Om ~.)

Lăudăros ≠ modest

LĂUDĂRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care se laudă cu orice prilej; fanfaron. /a lăuda + suf. ~ăros

lăudăros a. care se laudă întruna.

lăudărós, -oásă adj. Căruĭa-ĭ place să se tot laude.

LĂUDĂROS s., adj. fanfaron, (rar) lăudăcios.

A FI LĂUDĂROS a se bărbieri, a-și burzului creasta, a se căca pe el, a se cocoși, a-și da aere / ifose, a se da artist / artizanat / crocant / grande / lebădă / mare / rotund, a se da mare sculă de basculă, a face pe boierul / pe nebunu’, a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz, a se împăuna, a-i muri (cuiva) lăudătorii, a se rupe în figuri, a se simți miez, a-și ține nasul pe sus, a umbla cu nasul pe sus, a umbla în bășini, a se umfla în pene, a i se umfla (cuiva) pipota, a nu-și vedea lungul nasului.