LĂTURÁȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș.

LĂTURÁȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș.

LĂTURÁȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stînga cailor dintre hulube. ◊ (Substantivat) Căruța fugi înainte la vale cu trei cai... și cu poștașul aninat ca un scai de coama lăturașului. ALECSANDRI, O. P. 259. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. Dintr-o potecă lăturașă, ascunsă în pădure, izbucni în drumul mare o brișculiță. ODOBESCU, S. I 384. – Variantă: alăturáș, -ă adj.

lăturáș (înv.) adj. m., s. m., pl. lăturáși; adj. f. lăturáșă, art. lăturáșa, pl. lăturáșe

lăturáș adj. m., s. m., pl. lăturáși; f. sg. lăturáșă, pl. lăturáșe

LĂTURÁȘ adj. v. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit.

LĂTURÁȘ s. (înv. și reg.) prăștiaș, (reg.) cetlăiaș, prăștier. (~ este calul înhămat în afara hulubelor.)

LĂTURÁȘ s. v. cotoc, fofează, strajă.

LĂTURÁȘ ~i m. Cal înhămat în afara hulubelor, la dreapta ori la stânga cailor de lângă oiște. /latură + suf. ~aș

lăturaș a. 1. alăturat: cal lăturaș; 2. învecinat.

lăturáș, -ă adj. și s. (d. lature). Lateral: cal lăturaș (la praștie, în ceatlăŭ saŭ în stînga alăturĭ de șeŭaș), uliță lăturașă, rudă lăturașă. Adjacent, limitrof.

lăturaș adj. v. ASCUNS. DOSIT. DOSNIC. FERIT. IZOLAT. LĂTURALNIC. RETRAS. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT.

LĂTURAȘ s. (înv. și reg.) prăștiaș, (reg.) cetlăiaș, prăștier. (~ este calul înhămat în afara hulubelor.)

lăturaș s. v. COTOC. FOFEAZĂ. STRAJĂ.

LĂTURÁȘ, -Ă (< latură) adj., s. m. 1. Adj. (despre cai; și subst.) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga calului (sau cailor) dintre hulube. 2. S. m. (La pl.; în Evul Mediu, în Moldova) Țărani dependenți de pe domeniile feudale, care îndeplineau prestații în muncă, natură și bani în folosul proprietarului. Spre deosebire de vecini, aveau dreptul la strămutare.

lăturáș adj. n. v. plagal.